Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
| Tribul pierdut |
Autor : shaytan - 2005-10-07
Citita de 4386 ori - Nota 7.38 (13 voturi) | |
|
Tribul pierdut
Kar se trezi brusc si durerea îi invada organismul slabit ... încerca sa-si aminteasca ultimele liti-ore pierdute în adâncul gândurilor sale ... pilota nava sa rapida, apoi o brusca smucitura si spatiu alb ... oare unde se afla acum?
Frunzele lanceolate pe care statea întins îi aminteau de bambusii pitici de pe planeta sa natala Leetha ... îsi misca degetele mâinii drepte si sângele porni sa circule iar. Se ridica încet cautând micul emitator ... cu mirare descoperi ca mai functioneaza si citi repede informatiile ce lunecau pe holograma.
Se afla de doua liti-zile pierdut pe o planeta necunoscuta ... Kar se ridica, îsi inspecta costumul înca intact si porni în cautarea nevetei prabusite...într-un tarziu o afla înca fumegând la marginea unei jungle dese si amenintatoare. Recupera tot ce se mai putea, atasa costumului încarcatura gasita, verifica laserul si hotarî planul pe care va trebui sa-l urmeze: în primul rând trebuia sa ajunga în varful muntelui pe care îl zarea deasupra junglei si de acolo sa comunice cu cineva ...dar pâna atunci jungla îl astepta misterioasa si tacuta.
Se pregatea de un drum lung când, deodata un mârâit îl facu sa întoarca privirea si sa înghete de frica: o bestie ciudata cu niste colti ascutiti saliva privindu-l ... semana cu un *scrâsnitor* dar coltii si formatia labelor trada un bun alergator. În graba arma laserul si fascicolul pornit lovi animalul ... un tipat si apoi acelasi mârâit strident parca mai amenintator.
Kar privea neputincios laserul setat pe intensitate maxima si apoi animalul fara vreo rana si îsi calcula sansele la o fuga spre jungla din fata lui. Parca ghicindu-i intentia bestia se retrase ca într-un spirit de fair-play si Kar tâsni într-o goana nebuna cu animalul pe urmele sale ... cu un ultim efort trecu de prima bariera de arbori a junglei, se împiedica si cu groaza se rasuci sa vada coltii pe gâtul lui dar ... animalul parca disparuse, îi auzea mormaiala dar parca o frica ancestrala îl împiedica sa treaca dincolo de perdeaua de vegetatie deasa.
Kar se ridica înca uimit si se afunda precaut prin lianele junglei ... calca încet ascultând fiecare zgomot ... linistea din jur îl înspaimânta mai mult decât întâlnirea cu animalul. Pasii îi lunecau prin solul nisipos amintindu-i de apropierea unei mari ... ce bine ar fi fost daca accepta invitatia de a merge la petrecerea din seara plecarii .. o bautura buna, uitarea tuturor problemelor avute cu încarcatura......
..... îsi aminti de frumoasa sibila cu trup de culoarea cerului ... ce noapte avusese ... înca îi simtea parfumul proaspat si înlantuirea bratelor ... frica îi aducea aminte chiar si cele mai mici detalii .... pielea aceea aproape stravezie .... o primise în camera pentru relaxare ... îi gustase buzele si un chip îi reveni în minte, ochii îi aminteau de o fiinta ce îi aparea în vise chemându-l ... dar o alunga si acum si continua sa sarute sibila atât de frumoasa ... erau fiinte nascute pentru a oferi placere ... îsi amintea sânii pe care îi ascunsese în palmele sale, sfârcurile pe care le alintase fara sa se mai sature, îi simtea si acum buzele ce coborau încalzindu-l ... extazul ce îl cuprinsese când o simti coborând pe sexul sau ... nu rezistase prea mult dar tehnicile ei îl readusera la viata, o rasturnase goala pe pat si îi oferi acelasi tratament gustand la nesfârsit dulceata sexului ei, îl excita tremurul usor si apoi spasmul brusc atunci când o penetra iar si iar ... pentru câteva momente simti ca pluteste pierdut în azurul ochilor ei ... fusese o seara minunata ... si acum .... acum numai vise la care tânjea pierdut în jungla asta infecta.
Brusc o lua la fuga tipându-si frustrarea, dar numai dupa câtiva pasii un sunet metalic îl opri, privi în jos si observa mult prea târziu trapa pe care calcase ... un vâjâit scurt si o plasa de raze îl orbi în timp ce doua liane îi încolaceau mâinile ... mai auzi câteva voci guturale si apoi cazu într-o stare de adormire produsa de un puternic anestezic.
.................................................................................................................................
Lumina ce îl lovi în ochi îi produse o stare de disconfort ... zari totusi o umbra verde dar care disparu la fel de repede ... se dezmetici bine si îsi misca mâinile ... era liber ... dadu sa se ridice si constata cu surprindere ca era gol ... îsi înfasura pânza verde cu care era învelit si explora încaperea care parea o mica grota ...
Zgomotul unei usi metalice îi atrase atentia ... doua siluete verzi îl studiau în tacere ... încerca sa le priveasca la rândul lui si liniile corpurilor îi tradara faptul ca era vorba de doua fiinte feminine ... oare unde ajunsese prizonier? si mai ales cine îl facuse prizonier si în ce scop?
Zari una din siluete miscându-se spre el si o voce ca un fosnet de frunze încercând sa spuna ceva ... desi cunostea destule dialecte si limbaje datorita calatoriilor sale, cel de acum nu îl întelegea asa ca ramase uimit asteptând ...
Fiinta se apropie de el si putu privi un corp frumos de culoarea jadului ... oare totul pe planeta asta lua nuante de verde? Îmbracamintea mai mult decât sumara lasa prada privirii aproape toata frumusetea corpului acelei fiinte ... pielea lucea enigmatic si sânii se conturau suav sub simulacrul de vesta de lupta.
Parfumul proaspat cu arome ciudate îi invada narile si atingerea ei îl fascina. Vazu cum legaturile de la mâini îi erau îndepartate si apoi o voce calda încerca sa-i comunice ceva...se cauta în jur traducatorul portabil dar degeaba.....deodata aceeasi voce prinse contur uman:
- Bine ai venit în orasul nostru strainule!
Era o voce placuta, cu o linie melodica interesanta ...parca mângaia pe cel ce o auzea.
- Ce cauti pe planeta noastra?
Kar încerca sa-si puna ordine în gânduri si în încercarea de a se ridica se lipi involuntar de fiinta cu glas suav...caldura unui corp de femeie si moliciunea carnii îl surprinse:
- Sunt un ratacit prin aceasta galaxie si o ciocnire cu câtiva asteroizi m-a facut sa aleg aceasta planeta ca loc de refugiu...
- Esti bine venit atunci straine Kar...eu sunt Medeea ... te rog urmeaza-ma!
Purtat ca în transa de sunetele pasilor acestei zeite, Kar se pierdu pe coridoarele ce semanau atât de bine cu pesterile prin care se juca în copilaria sa. Totul era colorat în nuante de verde pal cu mii de umbre jucând pe peretii luminati slab.
Un sunet de deschidere al unei usi etanse îl trezi brusc din visare.
- Aici vei locui, odihneste-te .... odihneste-te......
Aceeasi voce calda...vru sa mai spuna ceva dar ochii i se închisera si totul disparu......
........ o senzatie de racoare îl facu sa deschida ochii încet ...îsi amintea acum perfect totul ... prabusirea, fuga prin jungla, capcana pe care calcase si Medeea .... da acea fiinta cu glas placut si atât de frumoasa .... din nou o senzatie de racoare ... se ridica din pat si zari acceasi ochi verzi privindu-l.
- Medeea?
- Te-ai trezit?Îmi cer iertare ca te-am privit când dormeai ... îti adusesem hainele si apoi curiozitatea m-a facut sa ramân....
- Curiozitatea? Ce e atât de special la mine?
- Esti cel predestinat sa vina printre noi .... batrânii samani ti-au vazut sosirea ... esti cel ce aduce fericirea ... esti *rih* al tribului nostru!
- Rih ... ce cuvânt e si asta? Sunt un simplu muritor...nu un zeu cum ma vad preotii vostri.
- Rih e vântul, vântul ce aduce viata, ce schimba totul, e însasi existenta noastra...
Ciudat ... Kar îsi amintea de vechi legende pe care i le spunea doica sa pe Leetha despre un vechi popor pierdut odata cu planeta lui înghitit de o gaura neagra... o poveste cu un paradis ... dar nu putea fi adevarat si bestia care îl fugarise era o dovada ca nu era pe acel paradis... sau poate ca da?
- Îmi amintesc de o legenda a copilariei mele ... despre o planeta numita Selene, un mic paradis
.... cuvintele curgeau în timp ce Medeea îl privea tot mai atent.....
- Tu esti rih ... te asteptam ... numai tu stii istoria noastra ... te-ai renascut departe de noi pentru a ne salva iar ... bine ai revenit iubitul meu!
...........oare cum am ajuns aici....iubitul ei....era o simpla legenda .... mii de gânduri îl învaluiau pe Kar, amintiri pe care le lasase ascunse în pesterile copilariei ... întotdeuna avusese ceva special dar oare chiar sa fie el rih.
- Semnul pe care îl ai pe brat ne-a convins ... atunci când te-am dezbracat am zarit acea înlantuire ... o liana parea ca îti înfasoara mâna ... numai membrii tribului nostru o au ca semn de nastere ....
Acum se limpezeau multe detalii din viata lui, multele întrebari la care cautase neîncetat raspunsuri primeau un raspuns .... acum îsi amintea de fiinta din visele sale care îl chema necontenit ... acum îi întelegea chemarea ... Medeea te-am regasit ..... Medeea ...
Aceeasi senzatie de racoare ... atingerea unei mâini ce îi provoca un tremur involuntar ... deschise ochii si o privi ... era goala si goliciunea ei de un verde pal cu irizatii de jad îl fermeca iar ... ... |
