Avand in vedere succesul nebun de care s-a bucurat prima parte, lol, m-am gandit sa-mi fac in ciuda si sa postez si partea a II-a. Nu-mi place sa las lucrurile neterminate. Pe de alta parte, chiar daca notele nu reprezinta mare lucru, ele sunt totusi un indicator referitor la cat de binevenita sunt pe site-ul asta (nu ca m-as mira...) ^.^
--
Nu ne cerem osanda. Ne nastem cu ea, la pachet. La farfurie. La caldare. Osanda mea era una care se mesteca, se rumega. Se intindea pe paine, se frigea in ulei, in osanza, in untura, in chestii galbene, desgustatore. Galbenul: culoarea ciumei. A holerei. Carnea mea in vremea holerei, cu Laur ca inger apocaliptic. Nu cunosteam jumatatile de masura. Totul la mine incepea de la plin in sus. Picu-ul care statea sa dea pe afara, mormantul care statea sa iasa din propria-i groapa. Ma nascusem obeza, doar ca pe dinauntru. In timpul facultatii m-am hotarat ca era timpul sa dau pe afara. Am inceput sa ma fut cu gaini fripte, porci, vite, slanine, carne! Carne! Carne! Carne!
Iar acum, carnea lui Laur era langa mine. Ce-as mai fi muscat din el, din pula aia a lui… Ahhhh, Doamne… Din pula aia din care, dupa ce-mi statea in gat nepermis de lung, incepea sa curga lapte. Sa curga in mine, ingrasandu-ma si mai mult. Gafaiam cand urcam un rand de scari si ma minteam: inca un pic, luate-ar dracu! Hhhhhh…. Hhhhhhhh… Hhhhhhhh… Intram in casa sufocandu-ma, si primul lucru era sa deschid frigiderul… Carne! Carne! Carne!
…si mai aparea un castron…
Laur… da-mi pula… da-mi pulau… da-mi… pulau… lau… lau-r… Laur…
+++
Incepusem sa invat ca in tacere nu esti niciodata singura.
+++
Nu stiu daca cineva reusise sa traiasca vreodata mai mult de 4’33”. Nici macar Matusalem. Nimeni. Jesus reusise doar 33”. 4’?! Sa fim seriosi… Laur stia foarte bine lucrul asta. Stia foarte bine ca nu o sa rezist, ca nu o sa ma pot abtine…
- …scultaaa….
Ascultam. Muream, crapam, “Laur, da-mi pula, da-mi borhot!” Vroiam sa ma ridice pe cruce, sa ma sparga in pizda, in cur, in gat. Sa ma gaureasca mai mult decat eram deja! LAUR! L-am vazut cum se descheie la pantaloni si isi lasa afara pula… Nnnnggggghhhhhhhhhhhhhhhhh…. Picura din ea…
- …scultaaa….
Nu aveam voie sa ma misc, tresar, ranjesc, injur. Nu aveam voie sa inghit in sec. O facusem deja… Sau nu?
Inca nu trecusera 4 minute… Of course not! Am intins mainile si am apucat primul castron, l-am indreptat spre gura, am cracanat-o cat am putut de mult, lasand liber drumul spre haul nesatul din mine si am aplecat.
Falimentasem. Singura divinitate din camera era Laur. Eu… o pizda jegoasa mugind de pofte. O curva, o tarfa, o sclava. O carpa, o mizerie, o catea. O obeza. O sufocata. Un stomac cu tencuiala cazuta.
- Gulp, gulp, gulp…
Sugeam din castronul ala, cu lacrimile curgandu-mi pe la colturile ochilor. Doamne, cata foame aveam in mine!
+++
M-am repezit la al doilea… Dadusem de gust, un pic. Te rog! L-am simtit pe Laur cum imi smulge trocul plin din maini si il goleste pe jos. Am zvacnit sa ma reped sa ling. A inceput sa ma izbeasca cu el peste cap, peste maini, peste coapse. Peste burta, care-mi statea flasca:
- …scultaaa…. – …scultaaa…. – …scultaaa….
- Laur, du-te-n pula calului, idiotule!, am inceput sa tip, incercand sa ma feresc de lovituri.
Inca statean pe scaun. A trecut in spatele meu si m-a rasturnat. Pe spate. Am avut un noroc chior ca nu m-am lovit cu capul de ceva in cadere. Abia mai reuseam sa urc scarile, dapai sa ma adun de pe jos pe cat de repede ar fi trebuit. Laur stia asta. Sub lingura lui ma dublasem si poate si mai bine, sub pula lui ajunsesem o dependenta. Zaceam acolo, asa cum zacea ruda in groapa pentru care ai mei au platit la cimitir. Zaceam intr-un pic, incercand sa nu-mi pierd si ultimul pic de cumpat pe care il mai aveam. Simteam aburul iesind din restul de castroane…
M-a incalecat si a inceput sa ma dezbrace, sa smulga hainele de pe mine:
- …scultaaa….
A luat un alt castron de pe masa si a inceput sa-l verse pe mine. Mi s-au cascat toti porii ca niste guri, incercand sa inghita orice picatura. Cat de flamanda eram! Si-a turnat si el pe pula deja sculata… Ooooffffffff…. Da-mi-o… Da-mi-o la lins, la supt… Dar nu. Avea nevoie de alta groapa din cimitirul ambulant. Imi cauta pizda, nu gatul, nu curul. As fi vrut-o in gat, sa-i beau din ea…
- …scultaaa….
Era slab, da… Dar puterea nu-i era in muschi. Ca la oameni. Pula o avea lunga, dar nu ca la oameni. Era… ce stiu eu… De 4’33”… Am simtit cum ma cracaneaza si se lasa peste mine, cu un alt castron in maini. Al treilea. Mi-am cracanat si eu ratul si el a inceput sa toarne in timp ce pompa in mine. Uneori mancam atat de mult incat mi-era frica ca o sa dau afara prin toate gaurile. Dar nu, doar vomitam. Uneori. Pe gura. De rasplina.
+++
Ii simteam pula pana in stomac, cum impinge in mormanele de mancare acumulate acolo ca intr-o groapa comuna. Gafaiam ragusita, realizand din ce in ce mai clar ca, de fapt, Laur nu ma regula pe mine.... |
