Doar cuvinte
mii de cuvinte albastre
acopera trupul alb
zvacnirile
din timpurile plecate
alearga in gol pe continente
inspira primavara
din miile de frunze de mai
precipitatii
din imbratisarea altora
iubirea pamanteana
se ridica ca un voal
din soldurile transparente
nori plutitori
si abstracte figuri
inconjoara trunchiul
cu radacini infipte in sol
doar crengile verzi ii lipsesc
si ciocarliile scaldate in cantec
A doua zi asteptam in apa, apropierea lebedelor, amagindu-le cu cate o bucata de corn aruncat, in timp ce inotam pe spate, indepartandu-ma impreuna cu ele, tot mai tare, de mal. Experimentam fiintele acestea pufoase si increzatoare pentru placerea de a le cuprinde in vizor, iar ulterior in povestioare, poezii, daca realizam conexiuni aparte cu ele.
De cand eram mica ma atrageau pasarile, care au ceva similar cu trupul gingas al femeii, fragilitatea si curiozitatea ei, sensibilitatea si atentia distributiva, reflexele de cochetarie si autoaparare. Poate au crescut din aceleasi tulpini sau fiecare pasare la randul ei a fost o femeie perla candva, stralucind in lună ori in soare.
Aveam un cocos care ma urmarea si sarea pe mine pentru motivul ca ne intersectam pe teritoriul lui si degeaba i-as fi aratat actul de proprietate, el nu tinea cont de formalitatile de vanzare-cumparare doar de mostenirile genetice... nu mi-era drag dar ii recunosteam calitatile si preocuparile permanente, privind ocrotirea gainilor dar si pentru agitatia lui masculina si plimbarea neobosita intre ra`mele gasite pentru oratanii si gainile care aveau de ouat. Canta atat de provocator cand isi invita haremul la ramitze si scotea niste sunete aparte de paza pentru gaina la ouat, si astea intr-o dute-vino de la una la alta, intr-o succesiune ametitoare. O performanta de mascul de invidiat, trebuie sa recunoastem!
Aflandu-ma in apa lacului am ademenit lebedele ca sa ma urmareasca in zare, fara conditii, doar in virtutea reflexelor alimentare si de socializare, astfel devenind o regina inconjurata de siragul alb de margele ale lebedelor.
Singurul, care a venit si a patruns in cercul construit in jurul meu, pe lacul lebedelor, a fost el, varul din strainatate, care dupa cateva observatii magulitoare, privitoare la dresarea pasarilor, si-a incolacit picioarele, luandu-le pe ale mele ca centru de greutate si m-a intrebat cu o privire jucausa:
-Cunosti pozitia fluturelui?
Eu, in loc de raspuns, mi-am luat pe loc elan, mi-am ridicat pieptul si am inceput sa ma scufund cu capul si cu bratele deodata, rotindu-le si apa cu ele ca sa inaintez pe oglinda intinsa in stralucirea verii.
-Nu, nu m-am referit la stilul de fluture ci la pozitia fluture! – continua discutia cu o privire plina de semnificatii.
-Nu, nu cunosc pozitia fluture... imi arati?
-Da, iti arat maine, la cafeluta de dimineata.
-Dar pozitia respectiva are legatura cu rotocoalele aburilor de la cafea?
-Ai sa vezi tu ca are legatura, imi promitea varul cu margelute calde in ochii lui caprui. Si acum elibereaza gingasele lebede din vraja ta regala ca sa se poata bucura de ele si alti turisti!
-Bine zici! E timpul sa ne intoarcem la familiile noastre, fara incolaciri acvatice apetisante, i-am replicat cu subinteles.
-Numai o data te mai ating apoi te eliberez si eu pe tine, tu, lebada eterica, a declarat varul dupa care s-a scufundat in apa, strecurandu-si capul intre coapsele mele imponderabile si ridicandu-ma cu o forta nebanuita. Toti din jur s-au uitat la noi in momentul cand am inceput sa tip euforic, luata prin surprindere, chiar si lebedele inaltandu-si capul in varful gatului inalt ca un semn de intrebare. Urma momentul aruncarii trupului meu in apa, timp in care aveam cateva impresii stranii, parca s-ar fi bagat doi pestisori pe o parte si alta a slipului in zona pubiana. Dar e posibil sa fi fost doar o senzatie generata de moment.
Dimineata ma astepta cafeaua aburinda iar cum m-am asezat la masa s-o gust, mi-ai inconjurat dintr-o data soldurile cu picioarele, intinzandu-le pe scaunul meu, pe sub masa. Ma strangeai intr-o menghina vie a trupului tau, dornic sa-mi transfere primele respiratii ale diminetii si cu miscari tandre, aburinde de cafea proaspata, imi dadeai tarcoale cu degetul mare de la picior, pubisului acoperit de sortul meu. Mirosea a cafea peste tot si prin noi, pierzand si firul povestii incepute, visam cu ochii inchisi ca te ridici de pe scaun apoi ma iei in bratele tale puternice si ma asezi pe marginea patului, pozitionat sub talia ta ingusta.
Ma tragi pe margine, ridicandu-mi picioarele, care se distanteaza in aer mai mult de nouazeci de grade, unul de celalalt, scufundandu-ti capul sub triunghiul proeminent al bazinului, balacindu-te ca si in apa, in miresmele petalelelor de rozmarin. Apoi iti asezi busuiocul plin de verva la intrarea castelului, stand in picioare, si patrunzi subtil in enigmele bine pastrate ale regatului. Gimnastica ritmica a trupurilor trezeste casa din somnul nocturn, izbindu-se paharele de sampanie unele de altele cu voci cristaline, zanganind sticla ferestrelor larg deschise spre aerul binefacator, rostogolindu-se paslele din flori prin sita razelor solare, patrunzandu-se in camera iubirii destainuirile cantabile ale pitigoilor bucurosi de o noua zi.
Picioarele mele o vreme balanganesc in aer, in timp ce ma uit si eu, impreuna cu tine, la valea lalelelor inrosite de atata constrangere,... |
Varul meu din strainatate – III.
