Coborand din taxiu in fata blocului ma gandeam sa-i spun Adelei sa stea afara si sa ma lase pe mine sa vorbesc. Teama de reactia mamei imi paralizase corpul si fiecare pas pe care il faceam parea sa fie un pact cu diavolul la prorpiu. Tineam in mana tenisii ei roz. Unul era rupt pe lateral, gaura era mare si scotea la iveala forma piciorului Adelei care ramasese impregnata pe talpa din interior. Mana imi tremura groaznic. Adela observa acest lucru si ma prinse de ea.
-Calmeaza-te!
Exista oare vreo sansa sa ma calmez? Nu cred. Peste cateva clipe mama avea sa zbiere ca o descreierata la mine, sa ma injure ca la usa cortului. N-o duceam bine cu banii. De unde avea ea sa scoata 300 de lei pentru o pereche de tenisi de panza rupti? Si stia ca eu n-as facea asta, imi cunostea firea si comportamentul. Poate chiar ar fi intrat la banuieli si mai mari dupa aceasta faza si cine stie ce i-ar mai fi trecut prin cap.
Cu o forta nebanuita ma apropi de interfon, dau sa formez codul, dar ma inspaimant grozav de adevar: mama n-avea sa imi dea banii.
In cateva secunde de cugetare am decis clar ca e cazul sa imi revizuiesc planul, e timpul s-o fac pe Adela sa inteleaga ca nu poate merge atat de departe. Stai, chiar mi-a trecut mie prin gand asta? Da, se pare ca da. A fost probabil prima oara cand simteam ca trebuie sa ma opun ca sa ma salvez.
I-am cazut la picioare. Ea era incaltata cu adidasii mei.
-Te rog, stapana, iarta-ma, dar nu pot sa ma duc in casa sa-i cer bani lu` mama! Abia de avem de toate cheltuielile...
-RIDICA-TE IN MOMENTUL ASTA! tuna Adela. O SA INTRI SI O SA VI CU BANII ALTFEL VA FI SI MAI RAU PENTRU TINE!
Ma scutura, dar totul fu inutil. Stateam ingenuncheat cu capul in pamant. Fruntea atingea asfaltul murdar de la intrarea in bloc.
-ITI MAI SPUN INCA ODATA: RIDICA-TE! Poti merge frumos la maicata si sa-i ceri banii, sau vrei sa vina ea afara pentru ca aude cum te bat aici?
Am incercat sa ma scuz din nou, dar ea ma trase de par si imi prelua capul de jos, cu privirea spre ea. Intr-o fractiune de secunda urma o palma usturatoare. Adela facu o scurta pauza asteptand sa ma ridic, dar eu nu ma clinteam. Refuzul fu urmat de alte palme dureroase, care s-au transformat ulterior in pumni bine plasati. Simtind ca nu mai pot sa indur (ma trageam tot mai in spate), m-am ridicat si i-am explicat un alt plan. Eu aveam 50 de lei pe care ii puteam transforma in 300 daca jucam la pariuri. Desigur, planul avea, practic, sanse minime de reusita. Adela statu putin pe ganduri, dar, sfidatoare si rea, refuza. Lumea mea se ruina si, neajutorat, m-am trezit din nou la picioarele ei implorand o sansa. Am inceput sa explic precipitat toata problema, apeland la mila ei. Mai mult, am inceput sa-mi sarut proprii adidasi pe care ea ii purta. I-am explicat ca mama nu are bani si alta solutie chiar nu gasesc...
...intr-un final, dupa multe insistente, Adela ceda:
-Pff, nu stiu de ce, dar te las sa facem cum vrei tu. Asculta-ma bine ce-ti spun: daca pierzi banii te intorci acasa lingand urmele mele de pe trotuar si ai sa mergi la ma-ta ca un jeg imputit si o sa-i spui ce trebuia sa-i zici, ca mi-ai rupt papucii - pentru ca tu mi i-ai rupt - si trebuie sa imi cumperi altii!
Isi arunca adidasii mei din picioare. Unul din ei imi ateriza in mana, iar celalat fix in fata.
-Na, tine-ti mizeriile astea de adidasi si du-te acasa incaltat, sa nu vada ma-ta ce sclav jegos esti defapt!
Nu mai era cazul sa mai spun ceva. Am scris repede codul la interfon si am patruns in bloc. Era ora 08:00 dimineata, mama fu foarte surprinsa sa ma vada acasa:
-Ce faci? De ce te-ai intors?
Saraca, habar n-avea ce se intampla. Facea deja de mancare pentru pranz.
-Nu se intampla nimic, nu facem geogra si am aflat din timp asa ca m-am intors pana acasa sa-mi iau banii. Poate ies dupa ore la un suc cu o fata.
-Da? Ti-ai gasit una? Cine-i?
-Din clasa. Iti explic cand vin, hai ca ma grabesc sa ajung pe 9 inapoi, am zis eu repede in timp ce insfacam bancnota de 50 de bani.
O salut si ies pe usa grabit. Dupa ce aud sunetul usii inchizandu-se rasuflu usurat, apoi, in momentul urmator, ma panichez vazand-o pe Adela stand pe scarile blocului.
-O, dar nu ti-a luat mult!
Ea intinse piciorul drept spre mine sugerand sa-i ofer adidasii. I-am analizat pe moment soseta, calcase in mizeria din scara blocului si era din nou murdara, dar nu foarte tare. Pentru o clipa am vrut sa-i cer sa ma lase sa ii curat din nou sosetele, dar nu era timp de pierdut. Am incaltat-o incet cu adidasii mei si le-am strans mai bine sireturile, incercand sa-i fac sa stea mai fixati pe piciorul ei, mai mic cu cateva marimi decat al meu, dar n-am reusit mare lucru. Ea rase de chinuiala mea si imi dadu un picior peste nas. Era dintr-o data atat de senina, de parca nimic nu se intamplase.
Drumul pana la casa de pariuri a fost un adevarat chin pentru mine, mergand in sosete pe strada. Exista riscul sa ma vada vecini sau cunoscuti din zona. Lumea se holba la mine, altii spuneau ca asta e un gentleman adevarat. In final am intrat pe usa agentiei si m-am aruncat in revista de oferte. Am cautat repede printre meciurile de la acea ora. Era luni asa ca inca se jucau unele restante din diferite campionate asiatice. Am ales repede o cota de 6.50 (egal la pauza si egal la final) si am inregistrat biletul. Dupa ce casiera imi inamana biletul, mi-am atintit privirea spre castig: 323 de lei. Exact de asta aveam neovie!
M-am intors spre Adela si am indemnat-o sa se aseze pe unul din fotolile din agentie. Ea se duse la fotoliu, eu facui un ocol pana la cosul de gunoi ca sa arunc schita biletlui si m-am asezat langa ea ca sa privim la teletext.
Meciul incepe si, dupa numai 10 minute, oaspetii dau gol.
Dezastru.
Imi pun mainile in cap.
-E de bine sau de rau?
-De rau, dar abia ce a inceput, am oftat eu.
Mai trec minute bune, trece o jumatate de ora si intram in ultimele 5 minute ale primei reprize. Tremurul de mai devreme ma apuca din nou. Cum am putut sa cred ca o sa imi iasa planul asta? Si acum mai stricasem si 50 de lei.
Teletextul arata minutul 44, scorul este in continuare 0-1.
Eu imi inchid ochii si incerc sa vizualizez ce mi se va intampla in continuare. Cand ii deschid raman uimit: minutul 45, 1-1.
Repriza se incheie.
Ii explic Adelei ca merge bine pana acum, verific din nou biletul. Inca o repriza!
Se da drumul din nou la joc. Eu ma gandesc la ce e mai rau. Din moment ce se marcasera doua goluri in prima repriza inseamna ca si in a doua trebuia sa se marcheze.
M-am inselat. Scorul a ramas 1-1 si m-am dus fericit sa imi incasez banii.
Adela ramase uimita cand vazu banii.
Eu i-am luat-o inainte cu vorba:
-Deci, in ce magazin mergem?
Ne-am urcat din nou in taxi si in cateva minute am ajuns la mall. Acolo urma o alta serie de priviri cu tot felul de straini, unii curiosi, altii amuzati de situatie. Am urcat banda rulanta in sosete pentru prima data in viata mea.
Adela imi arata unde se vand acei tenisi de panza si am intrat in magazin. Vanzatoarea, dar si paznici au fost foarte mirati sa ne vada. Le-am aratat tenisii rupti si au inteles apoi ce s-a intamplat. Odata ajunsi la raft, Adela se opri si se aseza pe un scaun apoi arunca din nou afara din picioare adidasii mei. Eu i-am preluat bucuros de pe jos si m-am incaltat repede, dupa care i-am sarutat repede piciorul drept. Ea isi trase imediat piciorul si imi spuse sa nu intind coarda.
Analizez tenisii rupti in cautarea masurii ca sa stiu cat poarta Adela la picior, dar nu gasesc numarul. O intreb sfios si ea imi raspunde:
-39! Sa reti de acuma!
Incep sa caut intre cutii ca sa gasesc marimea 39. Parea ca nu mai erau, dar, undeva in spate gasesc inca o cutie cu 39 si i-o aduc repede. Ea doar aproba. Trebuia sa ma gandesc ca e tot treaba mea sa o incalt. Ingenunchez in fata ei si scot tenisii din cutie.
-Stapana, nu ar fi mai bine ma intai sa iti curat putin sosetele?
-Sigur, cum sa nu? Hai, ce mai astepti?
Eu imi intru in rol si incep sa ii ling talpile pe rand. Ma cobor cu capul pana aproape de podea ca sa ii ajung sub picioare, imi rotesc limba, mi-o plimb printre scame si praf, dar curat tot cu cea mai mare placere. Apoi ii sarut lateralele punand cate putin si limba si in final ajung pe partea de sus a labei piciorului unde fac acelasi lucru.
Adela nu prea este atenta la mine, se uita la diferiti pantofi, dar cand observa ca a trecut ceva timp imi forteaza gura cu piciorul ca sa mi-o deschid si si-l introduce in ea usor. Eu ii sug bine degele si le mai ling putin, lasand multa saliva. Acelasi lucru se intampla si cu celalalt picior, dar actiunea este intrerupta de unul din paznici care imi explica sa incetez si s-o las pe fata sa isi probeze pantofii. Aiurea, ce sa inteleaga el? In fine, ii pun incetisor tenisii in picioare. Ii veneau perfect, exact ca si ceilalti. Ea se uita la ei din toate unghiurile apoi isi trecu piciorul stang pe sub ochii mei.
-Ei, ce zici? Arata mai bine decat ceilalti?
-Sigur ca da, stapana! Arata superb!
-Asta pentru ca orice arata bine pe picioarele mele! exclama ea.
-Asa este, aveti cele mai frumoase picioare, stapana!
-Jura-te!
-Ma jur!
-Atunci saruta piciorul!
Ii sarut repede piciorul nu odata, ci de 100 de ori. Fiecare milimetru, fiecare fir sau urma, pe toate incerc sa le cuprind cu sarutarile buzelor mele, dar Adela are alte planuri, se pare. Isi da piciorul deoparte, eu doresc mai mult si ma arunc la celalalt picior, dar ea ma impinge inapoi:
-Stai, nesimtitule! Iti ajunge, ce naiba? Crezi ca daca ai castigat acuma la pariuri iti permiti orice? Nu uita cine esti, javra!
Rusinat, ma departez repede de ea in patru labe si imi tin capul plecat.
-Hai, nu mai fi asa de teatral! Pune tenisii rupti in cutie si apoi plateste-i la casa pe asti... |
