Salutare!
Vreau să vă povestesc si eu o întâmplare petrecută într-o vară, pe la începutul ei. I-am făcut o vizită Biei, colega mea de clasa și buna mea prietenă cu care mă ajutam mereu. Eram in clasa a 12-a și ne pregăteam de bac, de foarte multe ori chiar împreună. Bia era o șatenă superbă cu ochi căprui și cu un corp de invidiat. Nu avea mai mult de 50 kg, chiar dacă avea înălțimea de 1,70m. Sora ei, Anca, era puțin mai înaltă decât ea, cu 5 cm, dar avea 55 kg. Anca era o blondă superbă cu ochii verzi și era mai mare decât Bia cu 2 ani. Ambele fete erau superbe, dar si de gașcă. Îmi plăcea să fi in preajma lor, mă făceau să mă simt fericit.
Când am ajuns m-a întâmpinat Bia care era singură acasă. Avea în mână o cutie mare pe care a dus-o cu noi în living. Era a surorii sale, iar în cutie erau pantofii cumpărați în ziua precedentă. Am văzut o poză mică pe cutie care m-a făcut curios să-i văd.
Haide, ia un loc. Fă-te comod. Cu ce să te servesc, zise Bia.
Cu nimic, zic eu. Poate cu un pahar cu apă, că este foarte cald afară și m-am cam deshidratat.
Bine, imediat. Ceva de mâncare, vrei? Mie îmi este foame și mi-ar face plăcere să-mi ți companie.
Da, dar ceva ușor că nu-mi este prea foame. Poate un sandviș?
Da, se face, zise Bia.
Cum Bia a ieșit din cameră și a mers în bucătărie să pregătească sandvișurile, eu am profitat de ocazie și am deschis cutia cu pantofii cei noi cumpărați de sora sa. Fără sa stau pe gânduri, am luat un pantof din cutie, mi-am dat jos tricoul și m-am așezat pe podea, în mijlocul camerei. Apoi, mi-am potrivit pantoful pe mine, mutându-l când pe piept, când pe abdomen și apăsând ușor astfel încât tocul sa lase mici urme roșii pe piele. Îmi imaginam ca eram călcat de Anca cu acei pantofi superbi.
Fără să-mi dau seama, timpul s-a scurs repede și în camera a intrat Bia cu sandvișurile. S-a blocat când m-am văzut întins pe podea cu un pantof de-al surorii sale pe mine. Până să apuce să zică ceva, s-au auzit ușa de la intrare, iar în casa chiar a intrat Anca, revenită de la cursuri. Repede m-am ridicat și am pus pantoful înapoi în cutie și am așezat cutia la locul ei ca și când nu s-a întâmplat nimic. Până să apuc să iau tricoul pe mine, Anca a intrat în cameră. Imaginea era din start una suspectă, mai ales că eu eram fără tricou pe mine, iar Bia avea o privire uimită de la ceea ce văzuse înainte de venirea Ancăi.
Ce este cu voi? Arătați ciudat, zise Anca.
Aa, nimic, zic eu fâstâcindu-ma și tragandu-mi tricoul pe mine. Era foarte cald, continui eu, și am profitat că Bia a mers să pregătească delicioasele ei sandvișuri și mi-am dat tricoul jos.
Da, da, zise Bia am pregătit ceva bun. Uite, ia-l pe al meu, zise Bia și îi întinse sandvișul Ancăi. Eu merg să mai pregătesc unul acum.
Nu, nu este cazul, zise Anca. Eu abia am ajuns și merg să mă răcoresc cu un duș. Eventual, apoi o să vreau și eu un sandviș mic.
Vă las acum și Anca ieși din cameră.
Ce-a fost asta, mă întrebă Bia uimită.
O nebunie de-a mea, zic eu mormăit și tare rușinat de cele întâmplate.
Tu vrei să fi călcat în picioare cu tocurile ălea??
Da, zic eu hotărât, dar pe un ton scăzut.
Ești nebun?
Dacă te găurește că pe o sită? Sunt tocuri cui de 12 cm!
Este posibil și asta.
Păi? Și care este plăcerea, că nu înțeleg?
Am așa o atracție pentru chestia asta. Nu am încercat niciodată așa ceva, dar am văzut o grămadă de clipuri pe net și nimeni nu a fost găurit.
Ești nebun! Este pentru prima dată când îmi spui asta.
Posibil, dar eu as vrea sa încerc asta. Mă ajuți? Nu neapărat acum, ci zilele viitoare.
Stai să înțeleg și eu. Mă încalț cu pantofii și mă urc direct pe tine?
Da, exact.
Intinde-te pe jos, zise Bia, în timp ce s-a ridicat de pe canapea și s-au dus către cutia cu pantofii Ancăi.
A deschis cutia, a luat ambii pantofi și a venit lângă mine in mijlocul camerei unde mă întinsesem eu în acest timp.
A așezat pantofii pe abdomenul meu și s-a uitat apoi la mine râzând. Ești un covor de calitate pentru pantofii ăștia, zise Bia râzând și mai tare.
Eu eram excitat la maxim și abia mă stăpâneam să nu-i spun Biei sa se urce atunci pe mine.
Dar, ca un făcut, în camera a intrat Anca care tocmai terminase dușul și era îmbrăcată într-un halat de baie.
Ce?? Stai! Ce faceți voi acolo cu pantofii mei?
Noi ne-am blocat la apariția Ancăi.
Ce imagine făină, zise Anca râzând. Nu m-am gândit niciodată că pantofii ăștia pot fi folosiți și pentru tortura băieților neascultători.
Ia sa vedem cum stăm în noii pantofi, zise Anca in timp ce a venit langa noi și și-a vârât piciorul stâng în pantof.
Te rog, Bia, ajută-mă să mă încalț pe podium, zise Anca râzând în hohote.
După ce și-a potrivit piciorul stâng în pantof apăsând pe abdomenul meu inclusiv cu tocul, s-a lăsat cu toată greutatea pe acest picior pentru a se încalța și cu celălalt. Tocul s-au ascuns tot, brusc, în abdomenul meu facându-mă să icnesc de durere.
Sa nu zici că te doare, că nu te cred, zise Anca. Covoraș îți spun de acum.
După câteva secunde a început să se lase cu toată greutatea alternativ, când pe un picior, când pe celălalt.
Ce bine îmi vin pantofii ăștia, zise. Anca. Și ce bine stau pe tine, covoraș moale ce ești, zise ea râzând și lasandu-se pe ambele tocuri, cu toată greutatea acestea intrând în mine complet si ramanad așa.
Ce varfuri frumoase au pantofii ăștia, nu Bia dragă?
În tot acest timp Bia privea nemișcată și excitata maxim, toată scena.
Da, zise Bia și ce bine se asortează cu tricoul de pe covorașul moale.
Da da, așa este. Dar, hai sa vedem și cum este fara tricou. Hai, dă-l jos, îmi zise Anca pe un ton poruncitor, în timp ce se dădea jos de pe mine.
Mă ridic cu greutate și într-o clipă dau jos tricoul și mă întind din nou pe jos.
Ce tocuri subțiri am, zise Anca râzând și privind urmele de un roșu închis spre vânat lăsate pe abdomenul meu.
Nu te doare, mă întrebă Bia uimită de urmele lăsate de sora ei pe mine.
Doare, da, chiar tare, dar îmi place foarte mult. Nu te opri, te rog.
Bine, zise Anca, nici nu aveam de gând in timp ce pune piciorul drept înapoi pe abdomenul meu și se lasă atât de tare pe toc încât am crezut că mă găurește de-a dreptul.
Dar, Bia dragă, nu vrei să vezi și tu ce moale și plăcut este covorașul nostru? Ai și tu pantofii aceai negri pe care îi poți folosi. Haide, adu-i aici și hai sus pe covoraș.
În timp ce Bia ieși din cameră după pantofii ei, eu eram frământat de Anca cu o poftă nebună. Se vedea... |
