Cheia in usa m-a facut sa tresar. Era Vlad, insotit de Rares si Sebastian. M-am uitat direct la Rares, care intrase ultimul. Parea abatut, de parca trebuia sa ia cea mai importanta decizie din viata lui. A fost de ajuns o secunda sa-mi dau seama ca nu imi era deloc indiferent si inima a inceput sa-mi bata cu putere.
- Buna seara fetelor, a zis Vlad.
Ema s-a apropiat de Sebastian si l-a luat de brat, trecand cu el in bucatarie. Speram doar ca totul sa iasa bine intre ei. Cat despre mine…ma simteam ingrozitor.
- Trebuie sa stam de vorba, a spus Vlad asezandu-se langa mine. Hai Rares, vii?
A intrat si el in sufragerie. Era atat de serios incat m-a speriat. Am crezut ca se intamplase ceva rau.
- Draga mea, da-mi voie sa-ti spun ca arati ingrozitor, mi-a zis Vlad.
- Mersi, esti foarte amabil, am spus eu schitand un zambet.
Rares s-a asezat incet langa mine. M-am uitat la el si se vedea pe chipul lui ca suferea, ca ceva il apasa.
- Ce ai, am intrebat eu mangaindu-l pe umar.
A tresarit. S-a uitat la mine, dar nu indraznea sa spuna ceva. Imi venea sa-i sar de gat, sa-i spun ca stiu ce simte pentru mine, dar imi era iarasi rau. Am fugit in graba spre baie, iar el a venit ingrijorat dupa mine. Si l-am auzit:
- Ce-i cu tine, iubirea mea?
Ce ciudat sa aud cuvinte care doream sa mi le spuna intr-un astfel de moment.
M-am spalat pe fata ca sa-mi revin. De abia mai stateam in picioare si eram alba ca varul. A venit langa mine si m-am sprijinit de el. Mana lui mi-a cuprins mijlocul. Am ridicat ochii si l-am vazut cum ma privea in oglinda de deasupra chiuvetei. Vlad era si el acolo.
- Ce-i asta? a spus intinzand mana spre testul de sarcina pe care-l uitasem pe marginea chiuvetei.
- Sunt insarcinata, le-am raspuns eu, uitandu-ma la ei in oglinda.
O tacere apasatoare s-a lasat. Si pentru moment nici unul din noi nu a mai spus nimic. L-am simtit pe Rares cum ma ridica in brate. M-a dus pana in sufragerie si m-a asezat pe canapea.
- Si acum? am spart eu linistea. Ce fac?
- Ce facem, a spus Rares, nu esti singura in asta. Si oricare ar fi decizia, eu voi fi langa tine.
- Eu…eu nu stiu…ce sa zic. Chestia asta m-a luat cu totul prin surprindere, a zis Vlad revenindu-si din socul pe care tocmai il avusese.
Jumatate de ora mai tarziu plecam cu amandoi la spital. Imi era din ce in ce mai rau. Mi-au facut o perfuzie si mi-au dat niste pastile pentru senzatia de greata care ma chinuia de 2 zile. Incepeam sa ma simt mai bine. Era pentru prima oara in 2 zile cand nu vomitam ce inghitisem cu 10 secunde mai devreme.
Am ajuns acasa in jur de 1 noaptea. Ne-am asezat toti trei in sufragerie. Era clar ca trebuia gasita o solutie.
- Deci, il pastrezi sau nu, a intrebat Vlad.
- Nu stiu… Eu asa vrea sa-l pastrez dar cred ca depinde si de voi?!
- Eu nu pot sa fac asta, a inceput Vlad. Nu pot. Nu sunt facut pentru asa ceva. Am sa te ajut cu bani, daca ai nevoie, dar nu pot fi o prezenta constanta in viata ta si a copilului. Nu pot fi…tata. Nu vreau sa fiu…Si in plus nici nu ar fi sanatos sa ramanem amandoi langa tine. Sunt sigur ca Rares s-ar descurca fantastic. Lui oricum ii plac copiii…
Stiam ca avea dreptate. Nu il puteam creste toti trei, impreuna, nu ar fi fost un mediu normal pentru un copil. Unul din ei trebuia sa renunte. Si totusi nu-mi venea sa cred…sa renunte asa usor?
- Da, inteleg, am spus eu.
L-am simtit pe Rares cum se lipeste de mine si m-am rezemat de el. Ma simteam extrem de obosita.
- Cred ca asa e cel mai bine. Eu nu iti pot oferi ceea ce poti avea cu el, nu sunt ca Rares, mie imi place sa zbor din floare in floare, sa fiu liber. Ceea ce am avut…toti trei a fost extrem de frumos, unic, dar cred ca pentru mine a venit momentul sa ma despart de voi. Din clipa asta sunteti doar voi doi …si copilul vostru.
Era ciudat, dar stiam ca odata si odata trebuia sa se termine. Ce avusesem noi trei fusese intr-adevar frumos si unic, dar nu era ceva putea sa tina la nesfarsit, oricat de mult mi-ar fi placut mie.
L-am insotit pe Vlad pana la usa si l-am imbratisat de ramas bun.
- Nu te pricepi de loc la mintit, i-am soptit eu la ureche.
- Stiu, draga mea, dar e mai bine asa, a spus oftand. Mi-ar placea sa fie fata, sa semene cu tine.
In noaptea aceea am adormit, ca de atatea ori, in bratele lui Rares. Si am dormit pana a doua zi la pranz. Cand m-am trezit, l-am auzit pe Rares facand zgomot prin bucatarie. Stiam ca e el, nu aveam nevoie de vreo confirmare. Asternuturile intre care dormisem aveau mirosul lui.
M-am dat jos din pat si am plecat la baie. M-am spalat repede pe dinti si am intrat la dus. Cand am inchis apa, Rares era acolo, ma astepta cu prosopul in maini. Am ramas asa, nemiscata pentru cateva secunde, lasandu-l sa ma admire. A intins bratele si m-a infasurat in prosop. Inca o data ii simteam respiratia tulburatoare, mi-a cuprins mijlocul si in timp ce m-a tras inspre el prosopul a alunecat jos. S-a aplecat spre mine si bratele lui m-au strans puternic, lipindu-mi sanii de pieptul lui. M-a strans si mai tare in brate si i-am simtit penisul erect atingandu-mi abdomentul. Mana mi-a alunecat in spre locul acela si am inceput sa-l mangai. Si-a apropiat buzele de urechea mea si mi-a soptit:
- Vreau sa fac dragoste cu tine.
Am inchis ochii si m-am lasat purtata de el. M-a intins pe pat si a ramas asa, deasupra mea. Ii simteam respiratia pe obrazul meu. Apoi a coborat usor inspre sani, iar eu ma infioram de fiecare data cand ii simteam rasuflarea pe pielea mea. Intr-un final l-am simtit cum s-a oprit in dreptul pasaricii mele ude. I-am simtit limba mangaindu-mi labiile si jucandu-se cu clitorisul. Il doream in mine, vroiam sa-l simt in mine, sa-l aud cum geme de placere, sa simt cum ma striveste cu greutatea lui. I-am apucat fata in maini si l-am tras in spre mine. A inteles din priviri ca asta vroiam, l-am simtit cu isi face loc intre coapsele mele. Mi-a atins in treacat clitorisul, iar eu am gemut de placere. Imi placea senzatia pe care penisul lui fin mi-o dadea atunci cand imi atingea clitorisul. Imi placea sa-l simt cum il freaca de acel loc. Dar vroiam mai mult. Pensiul lui a alunecat mai jos, iar eu am gemut de placere cand l-am simtit cum ma penetreaza. L-am apucat de fese si l-am tras in mine, sa-l simt cat mai adanc. Simteam placerea inauntru, din ce in ce mai puternica, mai intensa. Mi-am infipt unghiile in umerii lui, innebunita de placerea pe care el mi-o provoca, de gemetele lui. Si am terminat amandoi odata, el golindu-se in mine, iar eu tragand parca toata samanta lui in adancul corpului meu. S-a lasat greu peste mine, respirand apasat, cu capul pe sanii mei. Il vedeam cum zambeste, fericit ca in sfarsit sunt doar a lui. Si atunci l-am auzit zicand:
- Mi-ar placea sa fie fata, sa semene cu tine.
Am zambit, aducandu-mi aminte ca acelasi lucru il spusese si Vlad. Eu insa as fi vrut un baiat, sa semene cu ei amandoi.
Si am primit ce ne-am dorit. Trei luni mai tarziu ma casatoream cu Rares, iar opt luni mai tarziu nasteam doi gemeni: un baiat si o fata. Dragos si Isabela.
Spre suprinderea mea Vlad nu a putut sa stea departe de noi. Si la cateva saptamani dupa ce plecase m-a sunat sa intrebe cum merge sarcina, apoi, dupa ce copii s-au nascut, s-a interesat de ei, iar intr-un an, de Craciun, ne-am trezit cu el la usa. Rares a strambat din nas, eu am zambit, copii s-au bucurat pentru ca le adusese tone de cadouri. Si asa, in fiecare an, de Craciun, venea sa ii vada. Si in fiecare an, Rares stramba din nas, eu zambeam, iar copii erau in culmea fericirii.
Si in fiecare an, aceiasi lupta surda intre ei pentru atentia copiilor. Degeaba ii explicam eu lui Rares ca el petrece tot anul cu ei si ca ar putea sa-l lase si pe Vlad sa fie cu ei cateva zile. Iar cand Vlad pleca, Rares rasufla usurat ca numai era nimeni care sa-l concureze la statutul de tata.
Fast-forward in time…
Viata insa s-a dovedit a fi plina de surprize pentru mine. Si dupa 10 ani de liniste, relativa, dar liniste…vietile noastre au fost tulburate.
De cateva saptamani ma simteam destul de rau, eram tot timpul obosita si o gripa ma sacaia de aproape 2 saptamani fara vreun semn ca ar vrea sa treaca. O stare de tensiune se instalase intre mine si Rares, erau momente cand ne certam din orice prostie, fara un motiv real, iar uneori aveam impresia ca ma evita. Am preusupus ca era din cauza faptului ca nu mai facusem dragoste cu el de ceva vreme. Dar chiar imi fusese rau si numai de asta nu-mi ardea.
In ziua aceea fusesem la medicul de familie. Imi daduse niste vitamine si ma chemase a doua zi dimineata pentru niste analize. Incepusem sa ma simt mai bine. Am ajuns acasa si pentru prima data in cateva saptamani nu imi mai era somn.
- Ce-i cu tine de nu dormi, m-a intrebat el mirat cand a ajuns acasa.
- Cum sa dorm de la ora asta? Odata cu gainile? am ras eu.
M-am apropiat de el si l-am privit atent. Si-a plecat ochii, incercand sa-mi evite privirea.
- Doar nu-ti e rusine de mine? am spus eu mangaindu-l si gudurandu-ma pe langa el ca o pisica.
Imi revenise pofta de viata si aveam chef sa fac dragoste cu el fara sa mai astept seara cand ne bagam in pat. Dar spre suprinderea mea mi-a indepartat mana cu care-l mangaiam si a ingaimat cu jumatate de glas:
- Sunt obosit, iubire…Si in plus, copii ne-ar putea vedea…
- Si? Din cate imi aduc eu aminte astea erau scuzele mele, niciodata ale tale, i-am raspuns eu mirata.
- Da, stiu, dar chiar sunt obosit, am avut o zi grea si…
Nu am mai insistat. In noaptea aceea cand m-am bagat in pat langa el m-a refuzat din nou. Mi-a intors spatele si a adormit. Mie insa nu-mi era somn. Si dupa o jumatate de ora mi-am strecurat mana sub patura ca gandul sa-l intarat. Schema functiona de fiecare data. Era suficient sa-l mangai pe abdomen de cateva ori si sa-i ating penisul, sa-mi simta respiratia repezita si déjà era gata de actiune. Dar nu si in seara aceea…
- Daca ti-am spus ca nu am chef, a bolborosit el, dandu-mi din nou mana la o parte.
L-am lasat in pace. Eram un pic intrigata si oarecum indignata de refuzul lui. M-am ridicat din pat si m-am dus in sufragerie cu gandul sa ma uit la televizor. Si in timp ce butonam telecomanda, i-am vazut telefonul pe masuta de langa canapea. Nu mi-ar fi atras atentia daca nu ar fi primit un mesaj, ceea ce mi s-a parut ciudat, mai ales ca era déjà trecut de miezul noptii. Si impinsa de curiozitate am luat telefonul si am deschis mesajul. “De abia astept sa te vad din nou, pui. Te iubesc.” Initial am crezut ca mesajul a ajuns la el din greseala, dar apoi am vazut ca expeditorul avea un nume, nu era un simplu numar. Curiozitatea m-a impins sa caut mai departe dar nu am mai gasit alte mesaje. Si inima mea, care dupa citirea mesajului batea innebunita, s-a linistit. Si totusi, undeva, in zona gatului simteam cum imi pulseaza o vena. Mainile imi tremurau. In seara aceea am ramas pe canapea. Nu am avut puterea sa dorm langa el.
Dimineata am plecat devreme, trebuia sa fiu la 7 jumate la analize, asa ca nu am dat cu ochii de el. Toata ziua insa nu am fost om, la fiecare 5 minute imi aduceam aminte de ceea ce citisem si sentimente de furie si durere ma copleseau. Nu imi venea sa cred ca Rares ar face asa ceva. Mi se parea de neimaginat.
Cand am intrat in casa, el era déjà acolo. Pregatea de mancare. M-am uitat la el si cred ca pe fata mi se citea nelinistea caci m-a intrebat daca am patit ceva. I-am spus ca nu. S-a apro... |
