|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro | | Accentul iubirii | Autor : claudiu333 - 2010-04-12
Citita de 4950 ori - Nota 7.37 (19 voturi) | | |
Trebuie sa aveti rabdare ca sa o termininati. Faceti asta si cred ca nu o sa va para rau. Am pus mult suflet in compozitia asta si sper sa fie pe gustul tuturor.
Astept pareri... Spor la citit!
Am stat la Laura mai mult decat planuisem initial.Oare de ce trebuie sa treaca atat de repede timpul atunci cand te distrezi?Uite ca e 8 si ceva si eu tot nu am ajuns acasa, nici macar nu am plecat din statie. Deabia astept sa ajung acasa si sa ma intind in pat sa ma relaxez cu o carte buna in mana. Stiu exact ce voi alege,ma pregatesc de mult sa citesc cartea aia si acum e momentul potrivit pentru ca...
Gandurile imi fura intrerupte de venirea autobuzului pe care il asteptam, am urcat infrigurat, era si normal tinand cont ca era sfarsit de decembrie. Gandul acesta imi invada inima de caldura, urma Craciunul peste doar cateva zile. Nu pot spune de ce, dar de cand eram mic Craciunul era sarbatoarea mea favorita, oare pentru ca imi placea acea atmosfera, sau poate ca erau si cadourile pe care le primeam si la randul meu le ofeream celor dragi? Mai aveam doar cateva cumparaturi de facut, probabil maine voi rezolva si problema asta.
Am compostat biletul plictisit si m-am asezat pe locul care tocmai se eliberase. In autobus totul era atat de monoton, se simtea oboseala care se acumulase peste zi si acum apasa peste capetele tuturor. Am scrutat fetele pasagerilor cu o miscare naturala a capului, se citea fustrare pe fata lor, toti pareau nervosi, tensionati. Mi-am intors capul spre fereastra incercand sa fiu atent la luminile ce curgeau pe marginea strazii invelind-o intr-un accent palid. Am atins melancolic geamul rece si m-am infrigurat. Plictisit mi-am fixat privirea pe ceilalti calatori din autobuz cautand parca o fata interesanta de studiat. Gandurile imi fura stopate de incetinirea mijlocului de transport, probabil ajunsesem in statie. Mi-am intors chipul atent la oamenii ce se inghesuiau sa coboare si cei care asteptau nerabdatori sa urce. O racoare usturatoare ma lovi peste fata, amintindu-mi ce avea sa ma astepte cand aveam sa cobor. Observam noile persoane care urcau in autobuz, erau persoane obisnuite, oameni care cel mai probabil se intorceau de la job cu exceptia unei singure fete care imi atrase atentia.
Era un baiat pe la 18 ani, cam la fel de inalt ca mine, imbracat monoton cu o pereche de blugi clasici, o geaca negra, gatul ii era protejat de un fular de culoare alba. Avea trasaturi frumos conturate.Ochii de un caprui special si buzele subtiri ii dadeau un aer de superioritate. L-am privit fascinat pierzandu-ma in visare. Ochii lui i se oprira pe mine si intimidat m-am uitat pe geam nepasator. Ardeam de nerabdare sa ma intorc si sa ma uit la el insa ma simteam stingerit de acel chip de o frumusete rara. Mi-am lipit nasul de geam cu speranta ca emotiile imi vor fi spulberate de raceala geamului.
Autobuzul porni cu un zgomot surd, insa prea putin mai puteam fi atent la acest mic detaliu. Gandurile imi erau in alta parte, imi erau la el, dar a carui chip nu aveam curaj sa il privesc. Locul de langa mine se elibera lasand un gol asemenea celui din inima mea. Cu o miscare precisa, cineva se aseza . Am intors privirea incordat, incercand sa nu intalnesc din nou privirea lui... inima o lua la goana cand am vazut cine era langa mine, era chiar el,la doar cativa centimetri . Din reflex, ochii imi fugira pe chipul acela perfect. Probabil ca observa gestul meu brusc incat si el ma privi, privirile noastre intalnindu-se pentru cateva secunda. Probabil ca aratam ca un nebun, de altfel ma simteam ca unul . Chipul lui schita un zambet confuz.
Pierdut am privit din nou spre ceilalti pasageri incercand sa par cat de natural puteam, insa era destul de greu la cat de tare imi batea inima. Mainile incepura sa mi se framante nervos, tradand aparenta calmitate. Oare era vis sau realitate? Eram eu oare acest baiat atat de pierdut in imaginea perfectiunii ce era doar a cativa centimetri de el?Autobuzul incetini din nou pentru a opri la urmatoarea statie, mai aveam doar un pic si in curand voi putea iesi din acest cerc vicios al perfectiunii.
Autobuzul lua noii pasageri si o porni din nou din loc.Soneria unui telefon imi distrase atentia. Era chiar al lui am banuit atunci cand l-am simtit incercand sa scoata ceva din buzunar. In aceasta incercare anevoioasa, cotul lui se lovi de al meu si fu ca si cum un val de caldura imi incalzi sufletul. Chinuindu-ma sa imi recompun o figura cat mai normala, am incercat sa ma concentrez din nou la strada slab luminata ce curgea in urma mea.
Zgomotul monoton de voci,deveni o veche amintire cand am auzit acel glas dulce si suav...
-Ajung in 10 minute, mai am un pic si ajung in statia de care mi-ai spus! Te pup! Pa!
A inceput din nou sa se miste, lovindu-ma din nou usor cu cotul. La urmatoarea statie urma sa cobor. M-am ridicat simtind cum autobuzul incetineste. In toata aceasta miscare, ochii mei ii intalnira din nou pe ai lui si acelasi zambet i se infiripa pe fata. Era frumos, fara indoiala...
Usile se deschisera si cu picioare abia miscandu-mi-se, am coborat, infruntand aerul aspru de afara. Era parca mai frig decat acum cateva minute cand asteptam in statie, dar ma simteam cald pe interior si totodata trist. Nu as fi visat nicioadata la o persoana ca el asa ca nu voi visa nici acum,dar e asa de greu. E ceva ce nu voi avea niciodata...
Sirul de ganduri imi fu oprit de aceeasi voce, acelasi glas unic:
-Hei,ai putea sa-mi spui si mie unde e strada Stefan cel Mare? imi spuse. Eram buimacit, dar am fost destul de lucid ca sa imi dau seama ca e aproape de blocul unde locuiam, asa ca, usor ragusit am reusit sa indrug doar ca si eu ma indreptam tot spre aceeasi strada.
-Super! Pot sa merg cu tine sa imi arati unde este? zise , entuziasmul citindu-i-se pe chip.
Am dat din cap, aproband. De ce imi era atat de greu sa spus cuvantul "da"? Gatul imi era uscat, corzile vocale incordandu-mi-se in incercarea de a raspunde,insa fara rezultat.
Am luat-o din loc simtindu-l in dreapta mea. Mi-am strans mai bine geaca la gat, probabil din reflex. Nu aveam niciun motiv pentru a o face luand in considerare faptul ca ardeam. Era chiar acolo si mergea cu mine, ciudat si totodata atat de frumos. Doream un moment ca asta, doream sa mai pot sta cu el cateva secunde dar nu credeam ca poate fi posibil.
-Deci, pot sa intreb de ce esti asa de pus pe ganduri?
M-am uitat confuz, confruntandu-ma ca si mai devreme cu acea lipsa de exprimare.
-Eu sunt Claudiu, aceasta fiiindu-mi prima reactie la auzul vocii lui.
El rase infundat. M-am intors speriat din nou spre el incercand sa inteleg ce il amuza atat de mult. L-am intrebat din priviri fara a mai risca sa imi mai pun gatul la o noua tortura, care mai nou era reprezentata de rostirea cuvintelor.
-Iarta-ma dar pari foarte aerian. Eu te-am intrebat la te gandesti si tu mi-ai raspuns cu totul altceva, insa nu e nimic. Apropo, eu sunt Andrei... Incantat de cunostiinta! spuse si imi intinse mana. Derutat am scos mana din buzunar si i-am cuprins-o. Aveam mainile reci, el le avea calde. Am simtit cum fiecare terminatie nervoasa din degete se bucura de acea atingere atat de placuta.
Tot restul drumului am tacut amandoi, linistea devenind stanjenitoare. Inainte sa imi dau seama, ne aflam in fata blocului in care stateam.
-Se pare ca pana aici am mers impreuna! Aici cred ca trebuie sa intru!
-Cred ca si eu tot aici intru! De fapt sunt sigur ca aici stau !
Zambi la remarca mea, dezvelindu-si din nou dintii aceia albi perfecti.
Nu stiu cum s-a intamplat, dar in cateva minute ma aflam in fata apartamentului in care stateam cu sora mea. M-am uitat la el intinzandu-i mana sa imi iau la revedere. In loc de raspuns el ma intreba derutat:
-Aici stai?
Am aprobat din cap, iar el incepu sa rada.
-Se pare ca si eu tot aici trebuie sa intru.Ranji la mine. M-am uitat nedumerit la el. Bianca e sora ta?
-Da! am spus incercand sa imi dau seama ce se intampla , dar in secunda urmatoare am realizat totul. Se pare ca sora mea iar isi adusese prieteni ei acasa si se punea de o petrecere. Uram chestia asta. M-am uitat la Andrei dandu-mi seama cu amar ca de fapt acest baiat superb nu era decat o alta achizie a surorii mele care obisnuia sa isi schimbe iubitii ca pe sosete. Intristat de acest lucru am scos cheia din buzunar si am deschis, lasandu-l si pe noul meu amic sa intre. Muzica se auzea in micul apartament. Pentru a evita alte certuri cu Bianca am plecat in camera mea. Am evitat sa ma mai uit la noul iubit al surorii mele, era prea dureros.
Vechea mea camera, refugiul meu. Mi-am dat geaca joc lasand-o pe spatarul scaunului de langa birou. M-am intins pe pat plictisit de muzica ce se auzea din camera alaturata. Petrecerile surorii mele ma scoteau din minti, venea mereu cu prietenii ei, si pana dimineata nu mai puteam sa dorm. Gandul imi zbura la Andrei, parea atat de cuminte, oare cum intrase in cardasie cu sora-mea? Am intins mana si am luat mp3-ul de pe birou si am bagat castile in urechi incercand sa ignor ce se auzea de alaturi. Era atat de bine sa ma las in muzica mea. Era ca si cum as pluti deasupra tuturor, ma facea sa ma simt atat de usor, atat de bine...
Se pare ca am adormit. M-am trezit pe la 10 buimacit de zgomotul infernal al muzicii. Iritat m-am ridicat din pat am pus mana nervos pe clanta si am tras cu putere. De data asta era mult, intrecuse masura .
-Bianca, da muzica mai incet! am strigat cat m-au tinut plamanii.
Toti cei din camera intoarsera privirile spre mine si incepura sa rada. Insa privirea lui imi atrase atentia, parea sa se simta stanjenit, plictisit, incomod. Nu am avut prea mult timp sa observ toate aceste lucruri, ca Bianca se ridica si se indrepta spre mine. Stiam zambetul pe care il avea acum pe fata.
-Uite cine s-a trezit cu fata la perna... Ooops, fratele meu iubit si mult prea adorat, sau mai bine sa ii spun surioara mea?
Vocea ii trada iritare si batjocora. Am simtit cum sangele imi invadeaza obrajii si am lasat privirea in jos. Oare de ce trebuia sa fie asa? De ce trebuia sa vorbeasca asa cu mine? Am hotarat sa o infrunt, parca prinzand putere din senin.
-Sunt mandru de mine! Asa ca poti sa spui ce vrei! Eu sunt si voi fi exact ceea ce vreau eu, nu ceea ce vor ceilalti! strigam, scotand din mine tot ce am suportat pana acum din partea surorii mele.
I-am intalnit din nou privirea. Vedeam confuzie, in chipul lui. De ce trebuia sa fie asa de fals? Sunt sigur ca am fost subiect de discutie pana acum. El de ce nu rade ca si ceilalti? Dintre toti sorea mea radea cel mai tare. Nu am mai suportat si am plecat. M-am simtit in siguranta cand am ajuns in camera mea. Asta era refugiul meu. Mi-am pus din nou castile in urechi si am inceput sa plang. Ma durea cand Bianca isi batea joc de mine. Si toate pentru ca...
Am fost distrat de la gandurile mele de bataia de la usa. Oare nu le-a ajuns cat de mult au ras? Aveau nevoie de o noua parytida? Usa se deschise usor si am ramasa socat cand am vazut cine era. Era Andrei...
-Pot sa intru? a intrebat el timid.
-De ce, pentru ca nu ti-a ajuns ce ai vazut mai devreme si vrei mai mult spectacol? Mai vrei sa iti bati joc? aproape ca tipam la el, iar lacrimile imi siroiau pe obraji.
Fara a mai spune nimic a inchis usa si s-a apropiat de mine. S-a asezat pe marginea patului.
-Poti sa-mi explici ce se intampla? M-ai devreme nu am inteles nimic. Parea sincer. ..
-De ce? Nu ti-a spus inca iubita ta?
-Iubita mea? Bianca? Intelegand ca la ea ma refeream continua:Cred ca glumesti. Nu am nicio legatura cu Bianca, am venit pentru ca m-a chemat unul dintre prietenii ei, dar cred ca a facut o greseala ca nu imi place deloc.
Ma uitat la el printre lacrimi, speranta ca el nu este asemenea celorlalti facandu-si usor loc in inima mea.Ochii lui sustineau ceea ce spunea, se vedea ca ii pare rau pentru mine,sau daca totul era doar prefacatorie? Am dat cu mana sa imi sterg lacrimile, moment in care el imi intinse un servetel pe care tocmai il scosese din buzunar. L-am luat ,inca tremurandu-mi din cauza emotiilor care nu erau deloc putine. Mi-am sters lacrimile incercand sa evit astfel privirea lui insistenta, insa el nu ma scapa niciun moment din ochi. Se uita cu o placere vadita, parca analizand fiecare contur al fetei mele.
Lacrimile s-au mai domolit.
El era tot acolo fixandu-ma cu privirea. Era atat de ciudat, eram intrigat care era cauza pentru care ma scruta asa. Cred ca mi-a observat intrigarea si confuzia de pe fata pentru ca un zambet ii aparu in coltul gurii.Am zambit si eu.
-Ce zici? Vrei sa mergem afara de aici? Era atat de entuziasmat incat imi transmise si mie o parte din starea lui de bine. Timid am incuviintat din cap.
L-am vazut cum s-a ridicat, asa ca l-am urmat. Am luat geaca de pe scaun si am iesit din camera dupa el. Petrecerea era in toi muzica fiind data si mai tare. Am ignorata si amandoi ne-am strecurat afara fara. Odata iesiti din bloc, frigul ma lovi in fata, facandu-ma sa ma infrigurez. Mi-am strang geaca mai mult. Nu aveam idee ce urma sa fac. M-am uitat spre Andrei, incercand sa il intreb din priviri ce urma sa se intample. Mi-a facut semn cu mana sa il urmez.
Am inceput sa mergem indepartandu-ne de blocul in care locuiam. Dupa directia in care mergeam cred ca ne indreptam spre statia de autobuz unde imi vorbise Andrei pentru prima oara. Cu fiecare pas pe care il faceam linistea care se lasase intre noi devenea din ce in ce mai apasatoare. Emotiile parca incercau sa navaleasca iar in sufletul meu. Deabia acum incepeam sa realizez cu adevarat unde eram si ce faceam. Eram cu el si mergeam impreuna pe strada. Era unic sentimentul si desi stiam ca el nu simte nimic mai mult decat compasiune pentru mine ma simteam bine. Insemna ca ii pasa de mine si asta era mult. Venise in camera mea sa ma sprijine si acum vroia sa imi revin si sa uit de toate problemele.Am zambit in sinea mea bucurandu-ma de aceste clipe unice pe care probabil nu le voi mai avea niciodata.
Stada era cufundata in intuneric acum, luminile de pe marginea strazii devenind parca mai palide. Linistea trona invenind totul intr-o aura sinistra, insa in inima mea era cu totul altceva,acum eram vesel, si totul datorita lui. M-am mai intors inca o data spre el. Probabil ca a observat gestul meu pentru ca s-a intors si el.
I-am zambit si mi-a zambit.
Avea un zambet mai frumos acum parca. Un lucru era sigur, era cea mai frumoasa fiinta pe care o vazusem vreodata, asa ca am incercat sa profit de fiecare secunda cu el. Trageam cu ochiul la el din cand in cand si cred ca si el facea exact acelasi lucru.
Mergeam de cateva minute si deja eram intrigat incotro ne indreptam.
M-am intors si l-am intrebat:
-Unde mai exact mergem ,daca imi este permis sa intreb?
-Prizonierul nu are voie sa vorbeasca, imi spuse Andrei zambind. O sa vezi cand o sa ajungem!
-Deci acum sunt si prizonierul tau? -imi placea ideea insa nu i-am spus asta ca ar fi fost derizoriu- De cand si asta? Ne cunoastem de cateva ore si deja ma iei prizonier? Mi-a zambit amuzat asa ca am continuat: Daca imi promiti ca ma faci sa uit de tot haosul de la mine de acasa o sa merg cu tine!
A incuviintat din cap si a continuat sa mearga.
Imi placea aceasta parte a lui misterioasa. M-am conformat si am ramas in tacere pentru tot restul drumului. Chiar daca nu aveam voie sa vorbesc, aveam voie sa ma gandesc,nu? De asta nu specificase nimic. Nu aveam nicio idee unde avea sa ma duca, dar totusi cautam locuri posibile. Ma gandeam si ma tot gandeam dar tot nu reuseam sa ajung la o concluzie. Poate ca era din cauza emotiilor sau din cauza fierbintelii pe care o simteam in tot corpul. Mi-am scos mana din buzunar si am apropiat-o de fata, eram fierbinte,aproape ardeam. Oare aveam febra? Am hotarat ca poate cauza era multitudinea de emotii, asa ca am bagat mana inapoi in buzunar si m-am m-ai uitat o data la el.
Nu am mai mers mult. Cred ca inca vreo 5-10 minute, dupa care ne-am oprit in fata unui bloc, nu departe de zona unde statea Laura. A luat-o inainte si credincios l-am urmat. Deja suspansul crestea si gandurile mi-o luau razna. Oare unde avea sa ma duca?
Odata intrat in cladire, am urcat scarile, la un pas in urma lui. Nu mai stiu exact cat de mult am urcat, stiu doar ca l-a un moment dat ne-am oprit in fata unei usi cu numarul 11. L-am vazut cum cauta prin buzunare si scoate o cheie. A deschis usa si a intrat. Am ramas in loc nemaiputand sa ma misc. Imi simteam picioarele grele. M-a indemnat sa intru insa ma simteam sleit de puteri.
-Ce s-a intamplat? era panicat, probabil ca fata mea nu arata prea bine, simteam ca stomacul mi se contracta intr-un mod destul de neplacut, ma simteam neplacut. Nu puteam sa las ca asta sa imi strice seara, asa ca mi-am adunat puterile si am intrat. I-am zis ca ma duc pana la baie. M-am vazut in oglinda si nu aratam bine, chipul imi era palid, cearcane vizibile imi umbreau ochii conturandu-mi fata intr-un mod sinistru. Am dat cu putina apa pe fata, simtind ca imi revin. Chipul imi frigea din nou, se pare ca febra era intradevar o problema.
Am iesit din baie mult mai zdravan decat intrasem. El era in bucatarie. M-am dus dupa el si m-am asezat pe un scaun de langa geam. Speram ca aerul ce venea de afara ma va ajuta sa ma simt mai bine.
Bucataria era mica, bine mobilata si curata.
El isi intoarse privirea spre mine.
-Cum te simti? Am dat din cap ca ma simt mai bine. El continua: Iti fac un sendvis acum, poate iti revii. Deabia acum am vazut ce se chinuia el sa faca.
-Nu trebuie, nu mi-e foame. Neluand in seama refuzul meu a continuat sa taie feliile de paine.
Acum ca in sfarsit statea cu spatele spre mine puteam sa ma uit la el fara nicio retinere. L-am stuidiat de joc in sus. Avea un corp atletic, era bine facut. Ma simteam in siguranta cu el aici, nu mai doream decat ce imi putea oferi el. Nu aveam curajul sa indraznesc sa vreau iubire. Vroiam doar sa fie langa mine.
Vroiam sa ii mai aud o data vocea asa ca am hotarat sa il intreb ceva, orice, dar ce sa-l intreb?
-Locuiesti singur aici? glasul meu suna ragusit, aveam emotii, acest lucru fiind vizibil.
-Da. Am stat cu un amic dar el s-a mutat. Mi-e un pic cam greu,dar am un job si ma descurc. Am invatat sa fac totul de unul singur. Nu accept ajutor din partea parintilor. M-am indepartat destul de mult de ei din cauza asta. Ei cred ca nu vreau sa accept ajutor pentru ca nu tin la mine. Ei nu inteleg dorinta mea de a ma descurca de unul singur. In fine. Insa uneori e destul de rau aici, ma simt atat de singur -m-as fi oferit eu sa ii tin companie,dar am pastrat acest gand doar pentru mine-dar asta este viata mea, sunt mai retras. Nu stiu ce a fost in capul meu de am venit la petrecerea aia tampita a Biancai.
Mi-am amintit din nou umilirea pe care am suportat-o insa el vazand tristetea ce imi intuneca chipul schimba subiectul.
-Nu trebuie sa te mai gandesti la ce a fost, acum esti aici cu mine si trebuie sa ne inveselim, sa uitam de ce s-a intamplat acolo! entuziasmul lui era molipsitor. Imediat m-am simtit mult mai increzator in mine si am stiut ca avea dreptate. Lucrurile rele le lasasem afara, acum eram doar cu el si ma simteam bine.
El termina de facut doua senvisuri enorme. Le puse pe o farfurie si le aseza pe masa din fata mea. Se aseza langa scaunul de langa mine si imi intinse unul dintre sanvisuri. L-am luat neincrezator ca as putea sa inghit macar o gura. Cu toate acestea, am muscat convins ca imi va face bine. Era bun. Era chiar foarte bun si dupa prima inghititura am mai luat inca una si inca una, pana l-am terminat.
Se uita acum la mine zambind, multumit de sine.
-Se pare ca ti-a placut! Vrei sa iti aduc ceva de baut? spuse si se si ridica.
Dupa ce a turnat suc intr-un pahar mi l-a intins. Si-a luat si el unul.
L-am luat din mana lui si am baut o gura. Era bun, dulce. O intrebare trasnita imi trecu prin minte: Oare buzele lui erau la fel de dulci? Privirea mi s-a fixat pe buzele lui . Nu, ele erau cu siguranta mult mai dulci. Imi observa zambetul si zambi. As fi vrut sa stiu la ce se gandea. As fi vrut sa stiu ce gandea despre mine.
El inca mai avea un pic din sandvis. Il termina si dupa care lua o gura de suc, dar ciudat, lua din acelasi pahar din care bausem si eu? Oare nu observase care era paharul meu? M-a intrigat gestul lui insa mai mult ca sigur era doar o confuzie. Trebuie sa recunosc ca bausem foarte putin si aproape ca nu se deosebeau cele doua, insa putea sa isi dea seama de care era al lui si care al meu. Nedorindu-mi sa mai pierd timp cu asemenea prostii, l-am fixat din nou cu privirea. Si el era atent la mine. Acum privirile noastre se intalneau. Nu stiu exact de ce, dar nu mai simteam teama de a-l privi, se schimbase ceva.
Incercam sa citesc in privirea lui ceea ce simtea in acel moment, dar nu reuseam. Cred ca isi dadea seama la ce ma gandeam pentru ca zambi . M-am topit in acel zambet. Era frumos, inca o data se adeverea. Momentul de idolatrizare se sfarsi cand el imi spuse:
-Ce zici, ne uitam la un film?
-Sigur! am zis si l-am urmat spre camera lui.
Camera lui era un pic mai mare decat bucataria, avea o fereastra mare. Lumina artificiala era puternica luminand incaperea. Era simplu si frumos. In partea dinspre usa se afla un birou pe care se afla un calculator. In partea opusa era patul . Mai erau acolo un sifonier si un fotoliu. Peretii de culoare bleu, dadeau o stare de pace, era placut sa fii acolo.
M-am asezat pe marginea patului asteptand ca el sa se puna pe scaunul din fata biroului pentru a porni filmul . Eram curios ce va alege. Nu dura un minut si filmul incepu sa ruleze. El ramase se scaun, oare de ce nu se punea pe pat? Vazand ca nu are de gand sa se puna in pat, m-am facut mai comod intinzandu-ma. Imi zambi cand ma vazu stand atat de comod. Parea tensionat, nu am inteles de ce. Am incercat sa fiu atent si la film, insa nu prea imi statea mintea la el, mai atent eram la figura lui Andrei, era atat de enigmatic... Era ciudat, de obicei zambea, acum parea incordat si ganditor. Oare mai era atent la film? Nu cred, nu ca eu as fi fost....
Mi-am propus sa las toate aceste griji la o parte si sa ma uit la film.
Cred ca a fost cel mai ciudat film pe care l-am vazut vreodata. Nu am inteles mare lucru, poate ca si datorita faptului ca am adormit spre final. O data ce filmul lua sfarsit, ochii imi zburara la Andrei. El era tot pe scaun, la fel de incordat, se parea ca nu se miscase deloc.
-Vrei sa dormi? Cred ca e trecut de ora doua... Vocea ii suna ciudat, nu mai avea acel accent de veselie.
-Sunt un pic obosit... De fapt eram mult mai obosit decat dadeam impresia, dar nu vroiam sa ii spun asta.
-Vezi ca in primul dulap de acolo gasesti o pereche de pantaloni scurti si un tricou, probabil ca vei vrea sa te schimbi, sa dormi mai comod, vin si eu imediat, ma duc sa fac un dus.
El pleca insa mintea mea incerca sa proceseze propozitia "vin si eu imediat"... Oare va dormi cu mine in pat? Gandul acesta imi dadu emoti, va dormi langa mine, la cativa centimetri de mine. Oricat de mult incercam sa ma misc nu puteam, eram parca tintuit locului. Gandurile imi invadau mintea. Emotiile ma copleseau. Oare cum va decurge noaptea asta? M-am infricosat stiind cat de tare ma va durea sa il am atat de aproape si sa nu il pot atinge.
Intr-un sfarsit am reusit sa ma ridic si sa caut in sertarul indicat. Am luat primele lucruri pe care le-am gasit si m-am schimbat.Cu fiecare secunda care trecea inima imi batea tot mai tare. Stiam ca se apropia momentul in care el va veni si se va aseza langa mine.
Ardeam mult mai tare decat mai devreme, emotiile ma doboram. Cu greutate, m-am stapanit si m-am bagat in pat. Am inchis ochii sperand ca somnul ma va dobari inainte ca el sa revina. Insa daca acum cateva minute picam de somn acum acesta parea sa fie mai depare ca niciodata.
Gandurile imi fura spulberate de sunetul de la usa de la baie.
S-a zis cu mine!
L-am auzind pasind usor crezand ca eu dorm, de fapt speram sa creada asta. Mi-am tinut ochii inchisi pana s-a asezat si el in pat. Acum camera era adancita in intuneric, iar el statea cu spatele la mine, cu fata spre fereastra. Era doar la cativa centimetri, dar nu puteam sa fac nimic.
"Il iubesc!"
Concluzia aceasta imi invada inima cu tristete. Il simteam, nici el nu se simtea prea comod, se tot misca intorcandu-se de pe o parte pe alta. Inca o data mi-am dorit sa pot sti ce gandeste. Oare ce il chinuia atat de mult? Oare il deranja prezenta mea acolo? Credea ca totul a fost o greseala si nu ar fi trebuit sa ma aduc niciodata aici?Ma durea nu... |
 |
|
|
|
|
|
|
