|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro | | Aparentele inseala (epilog) | Autor : Anais19 - 2011-04-20
Citita de 3727 ori - Nota 7.42 (80 voturi) | | | “Au trecut 6 ani. Este ora doua dupa-masa si ploua. Iti las in aceasta scrisoare toata iubirea mea si iti multumesc pentru ca m-ai ajutat, pentru ca m-ai inteles. Iarta-ma daca vreodata, fara sa vreau, ti-am facut rau. Stiu ca intr-o zi ai sa ma intelegi. Sper sa fii fericit…Este ora doua dupa-masa si ploua la fel ca atunci, poate de aceea imi este asa de greu sa-ti spun: Adio!”
Poate va intrebati ce s-a intamplat dupa ce am plecat de la Cosmin.
Nu stiam daca faceam bine sau rau ca plec, pur si simplu simteam ca trebuie sa fiu singura. Dar sufletul meu a ramas acolo, langa el. Si daca doar ar fi venit dupa mine si nu m-ar fi lasat sa plec probabil ca lucrurile ar fi stat altfel si nu as fi avut ce sa povestesc astazi. Dar nu a fost asa, nu a venit dupa mine, m-a lasat sa plec. Altcineva insa ma astepta afara.
Cand am iesit din scara blocului m-am oprit pe marginea scarilor, ploua. Si atunci l-am vazut pe Andrei. Ma astepta, linistit, cu o umbrela in mana.
- Esti multumita acum? m-a intrebat el.
- Ce vrei?
- O sansa, a spus el luandu-ma sub umbrela.
L-am urmat docila, abandonandu-ma fortei lui brute. De ce? Pentru ca el a fost acolo cand eu ma simteam extrem de vulnerabila.
Am ramas la el. Si tocmai forta lui m-a uimit. Indarjirea cu care zi de zi incerca sa ma cucereasca. Inversunarea cu care lua viata in piept, tenacitatea cu care se lupta cu orice problema, incapatanarea de a fi cel mai bun si de a castiga tot timpul. Erau lucruri pe care nu le vazusem la Cosmin.
Si incetul cu incetul m-a cucerit. Imi facea placere sa-l vad tot timpul punandu-mi lumea la picioare. Era suficient sa deschid gura ca vreau ceva sau sa ma minunez de ceva si el imi aducea acel lucru. Ma coplesea cu atentie si tot felul de cadouri.
Fara sa-mi dau seama m-am indragostit de el. Si prima oara cand i-am spus “Te iubesc” mi-a adus flori timp de o saptamana, in fiecare zi.
De multe ori cand ajungea acasa ma lua pe sus, ma saruta pasional si nu se oprea pana nu ma poseda acolo unde ma gasea.
Dar iubirea mea pentru el nu a fost niciodata la fel de puternica precum cea pe care o simtisem pentru Cosmin. Tineam la el, asta stiam, dar nu intr-atat incat sa ma vad langa el pentru totdeauna. Nu stiu daca si-a dat seama pentru ca nu mi-a spus niciodata nimic, dar atunci cand gandurile mele zburau spre Cosmin, felul lui de a face dragoste cu mine era mai brutal, vrand parca sa-mi arate ca sunt a lui, ca el e stapanul meu.
Au trecut asa 6 ani, nu stiu cand, nu stiu cum. Si in fiecare an, in aceiasi zi – ziua cand fusesem a lui pentru prima oara – ma intreba cand ma casatoresc cu el. Si de fiecare data eu ii raspundeam “Nu stiu”.
Si totusi sufletul meu nu-si gasea linistea. Simteam ca ceva imi lipseste. Nu eram fericita. Multumita, da. Dar nu si fericita. Nu aveam insa curajul sa-i spun asta in fata. Nu aveam curajul nici sa o recunosc fata de mine. Pana intr-o zi…
Ramasesem singura. El plecase pentru cateva zile in delegatie.
Si cat de ciudat s-a intamplat totul! Ascultasem la televizor o melodie care mi-a placut. Si pentru ca vroiam sa o ascult din nou am cautat-o pe internet. Am reascultat-o, iar apoi am dat click pe o alta melodie….melodia care m-a facut sa-mi dau seama… Versurile acelea mi-au dat lacrimile. Eram eu, eu care nu aveam curajul sa-i spun ca nu sunt fericita alaturi de el pentru ca nu vroiam sa-i ranesc sentimentele. Cum sa-i spun ca imi era indiferent daca era sau nu langa mine, ca nu mai simt nimic cand ma mangaie, ca nu imi mai face placere sa-l aud razand, ca vreau sa fug, ca simt ca ma sufoc, ca nu-l mai iubesc. Cum sa-i spun? Cum sa-i spun ca totul e o minciuna, ca vreau sa-l parasesc, ca asa nu simt ca traiesc, ca ma simt vinovata, ca nu mai suport sa-l mint.
Si totusi trebuia sa o fac. Mi-am dat seama ca nu puteam trai asa la nesfarsit. Si am ales calea cea mai usoara. O scrisoare.
Apoi mi-am strans lucrurile si am plecat. Am lasat in urma totul. Si odata cu plecarea de langa el m-am simtit eliberata.
In ziua aceea mi-am lasat lucrurile acasa si am plecat de nebuna prin oras. Am batut strazile ore in sir si intr-un final cand oboseala s-a facut simtita m-am indreptat spre metrou. Era ora de varf, lumea iesea de la serviciu. Aceiasi inghesuiala ca dintotdeauna, aceleasi fete posomorate si obosite. Numai mie imi venea sa zambesc. Stiam in sinea mea ca luasem decizia corecta. M-am urcat, impinsa de valul de oameni doritori sa ajunga cat mai repede acasa. Am gasit si o bara de care sa ma agat. Si cand trenul a pornit din statie am simtit cum mi se inmoiae picioarele. In marea de oameni, la cativa metri distanta de mine era Cosmin. Ochii nostri s-au intalnit si pentru o clipa am simtit ca timpul se opreste in loc. Inima imi batea sa-mi sara din piept. Si eu care crezusem ca numai simt nimic pentru el…
Dar marea de trupuri ne separa si facea imposibil pentru amandoi sa ajungem unul langa altul. Doua statii mai incolo eram la Unirii unde metroul se golea pentru cateva secunde, pentru ca apoi sa se umple la loc. Si marea de oameni care mi-l adusese, l-a facut sa dispara. Am simtit ca ma prabusesc. Am inchis ochii si m-am abandonat mareei de oameni care umplea iarasi metroul. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Metroul a pornit iarasi, zvacnind din toate incheieturile, facandu-ma sa ma lovesc de cineva. M-am intors cu gandul sa-mi cer scuze, dar nu mai avea rost… era Cosmin. Bratul lui m-a cuprins si m-a tras mai aproape. Mi-am lipit capul de pieptul lui si l-am simtit oftand prelung. Am ramas asa pana la statia unde coboram de obicei impreuna cu el, fara sa ne spunem un cuvant.
Am coborat, dusi de multimea de oameni care cobora odata cu noi. Dar eu nu mai puteam, picioarele imi tremurau. M-am asezat pe un scaun. Iar el a venit langa mine. Si mana lui mi-a cuprins obrazul, iar eu la randul meu am intins mana sa-i ating chipul. Cat de dor imi fusese de el…de abia acum imi dadeam seama.
- Nu te-ai schimbat deloc, mi-a spus el.
El insa se schimbase, era mai matur, mai trist decat il stiam eu. Degetele mele i-au atins buzele, erau la fel de moi si catifelate precum le stiam. Mi-a luat mana in mana lui si mi-a sarutat palma.
- Nu crezi ca m-ai pedepsit destul, m-a intrebat el apropiindu-se si mai mult de mine.
Nu i-am mai raspuns. Buzele mele il sarutau déjà. Gurile noastre s-au reintalnit intr-un sarut plin de dor. Trupurile noastre se cautau. Am plecat impreuna. Imbratisati. Beti de bucuria reintalnirii. Ma simteam ca intr-un vis. Parca paseam pe nori.
De abia cand am ajuns la el am vazut ca tragea dupa el un geamantan. Atunci l-am intrebat:
- Te-ai intros ca sa ramai?
- Nu stiu, tu sa-mi zici. Vrei sa raman?
- Da, am spus eu agatandu-ma de gatul lui.
Simteam in mine o dorinta nemarginita de a-l avea, de a-l face al meu iarasi. I-am desfacut haina si i-am dat-o jos. Mainile imi tremurau, eu toata tremuram.
- Mi-a fost asa dor de tine, mi-a spus sarutandu-mi mainile.
Inima imi batea asa de tare, gata gata sa-mi sara din piept. Si-a asezat mana pe sanul meu stang. L-a mangaiat, cautand prin bluza sfarcul care se intarise. Am gemut usor si mainile lui mi-au dat bluza jos. Sanii au ramas liberi, obraznici, la discretia lui. Si buzele lui m-au sarutat pe gat, unde stia ca imi place. Apoi a coborat inspre sani. In timp ce cu o mana imi mangaia un san, limba lui se juca cu celalalt. Mi-a luat sfarcul in gura si a supt din el, facandu-ma sa ma infior. Imi simteam pasarica in flacari, nu doream decat sa-l simt in mine.
M-a impins incet inspre dormitor. Mi-a desfacut pantalonii si fara sa-mi dea chilotii jos s-a urcat peste mine. Mainile mele i-au desfacut pantalonii, cautand cu infrigurarea penisul pe care il simtisem tare prin pantaloni. Am regasit aceiasi piele fina, placuta la atingere.
- Vreau in tine, mi-a spus el tandru. Vreau sa te am.
A eliminat si ultimele haine care ne impiedicau sa fim impreuna. Si penisul lui si-a facut loc in spre pasarica mea. Am gemut puternic cand l-am simtit in mine. Iar el s-a impins adanc, dornic de mine. Fiecare miscare a lui ma facea sa gem de placere. Mi-a ridicat picioarele pe umerii lui, iar cu un deget mi-a atins clitorisul. Am gemut si mai tare, era incredibil, atat de bine nu ma mai simtisem de mult. Degetul lui continua sa-mi stimuleze clitorisul umflat. Si in clipa cand i-am simtit sperma in mine, l-am vazut cum si-a scos penisul si cum ultimele picaturi de sperma mi le-a intins pe pasarica, frecandu-mi clitorisul cu penisul. Am terminat violent, inclestandu-mi pumnii de placerea pe care o simteam.
Am ramas intinsi pe pat, unul langa altul, la fel ca prima data. Mi-a spus atunci cat de mult a regretat ca m-a lasat sa plec, ca nu a venit dupa mine, ca nu a incercat nici macar sa-mi vorbeasca. Mi-a povestit si ca Andrei a venit la el si i-a spus ca eu eram cu el, ca eram fericita, ca nu-l mai iubesc, ca ar fi mai bine sa ma uite, ca in sfarsit am pe cineva care are nevoie de iubirea mea, ca el nu a vrut sa-i faca rau, ci pur si simplu s-a indragostit de mine si eu de el.
Oare de ce nu ma mira? Oare de ce nu m-am suparat? I-am spus atunci ca numai eram cu Andrei, ca plecasem de langa el.
- Stii ce e culmea, a spus Cosmin, ca nu sunt suparat pe el. Ca il inteleg. Ca imi dau seama cat te iubeste. Stiu ca ar fi in stare de orice pentru tine…pentru ca eu as fi in stare de orice pentru tine, pentru ca stiu cat te iubesc eu… Te va cauta, va veni inclusiv aici dupa tine.
- De unde stii?
- Pentru ca stiu durerea enorma pe care o traieste. Am trecut si eu prin ea…O astfel de iubire nu se uita. Si el nu va renunta fara sa lupte, fara sa incerce orice mijloc posibil pentru a te avea inapoi.
Si a avut dreptate. In seara aceea Andrei a batut la usa lui Cosmin.
Am ramas in dormitor. Nu vroiam sa-l vad. Imi era teama…nu stiu concret de ce anume, dar imi era teama. Si am auzit toata conversatia lor.
- Ce mica e lumea! Cine ar fi spus ca dupa 6 ani ne vom reintalni in acelasi loc. Sunt ca un vagabond, ea a plecat … am pierdut-o. De abia acum inteleg durerea enorma pe care ti-am provocat-o.
- Imi pare rau pentru tine. O astfel de iubire nu se uita, eu stiu asta foarte bine. Chiar imi pare rau pentru tine. Te inteleg, ai pierdut o femeie minunata.
- Imi mai porti pica?
- Nu, totul e in trecut, déjà.
- Atunci, daca mai esti prietenul meu, ajuta-ma… ajuta-ma sa o caut.
- La ce ti-ar folosi sa o aduci inapoi?
- Te rog, ajuta-ma sa o caut… te rog, prietene! a spus Andrei cu vocea tremurand.
Cat de straniu mi se parea sa-l aud vorbind asa. El care tot timpul stiuse doar sa comande…aproape il implora pe Cosmin sa-l ajute. Am simtit un gol in stomac si mi s-a facut mila de el.
- Ce mica e lumea, cine ar fi zis, ca intr-o zi am sa traiesc ceea ce ti-am facut tie? Nu inteleg, am iubit-o asa de mult, numai Dumnezeu stie cat. Niciodata nu m-am gandit ca o sa-mi faca asa ceva!
- Asa e viata, Andrei. Intotdeauna te impiedici de piatra pe care o arunci. Mai devreme sau mai tarziu toti platim.
- Sigur nu imi mai porti pica?
- Iti jur ca nu.
- Atunci daca mai esti prietenul meu, ajuta-ma sa o gasesc.
- Uit-o... Daca eu am reusit, si tu poti asta.
- Ajuta-ma sa o caut, te rog.
- Nu vezi ca totul e o nebunie. Dupa ceea ce mi-ai facut imi ceri ajutorul? Asculta-ma o secunda. Nu credeam ca ne vom mai intalni, “prietene”. Dar suntem aici, si trebuie sa-ti spun adevarul. Chiar daca te doare, asculta-ma si incearca sa o uiti, pentru ca din ziua in care te-a parasit …este langa mine.
- Cum? a gemut Andrei.
Am iesit din dormitor si m-am indreptat incet inspre sufragerie. Cand am intrat s-a uitat la mine. Avea ochii in lacrimi. Era prima oara cand il vedeam asa. Mi s-a frant inima sa-l vad asa. M-am asezat langa el, pe canapeaua pe care incepuse totul.
- De ce?...De ce?…Cu ce am gresit? a spus el asezandu-se in genunchi in fata mea.
- Nu, Andrei, te rog.
- Vino inapoi, tu esti sufletul meu!… Nu pot trai fara tine…. Tu ai dat un sens vietii mele si fara tine nu mai sunt om…nu mai sunt eu…Te rog!
Plangea. Mi-a cuprins mijlocul si s-a lipit de mine. Obrazul lui imi atingea mana, iar lacrimile mi-au udat mana. El, luptatorul…infrant, prabusit la picioarele mele.
- Andrei, te rog…nu face lucrurile mai grele. Si asa imi este dificil…
- De ce? Spune-mi de ce? Ce are ... |
 |
|
|
|
|
|
|
