|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro | | Aparentele inseala (ultima parte) | Autor : Alex078 - 2011-04-01
Citita de 4293 ori - Nota 6.25 (16 voturi) | | | M-am intors acasa mai fericita ca niciodata. Aveam langa mine un om care ma iubea si pe care la randul meu il iubeam. Vara era pe sfarsite si pentru mine adusese un crusel de sentimente si trairi. Dar cel mai important, imi adusese iubirea.
Drumul spre serviciu si inapoi acasa era o placere pentru amandoi. Intr-una din zile, in drum spre serviciu, imi spune:
- Vreau sa te muti la mine.
- De cand? am intrebat eu.
- Pai tu sa-mi spui de cand, ca eu te-as lua la mine de azi, iubire.
Inghesuiala din metrou ne obliga inca odata sa stam lipiti unul de altul. Si mana mea, de data asta direct si nu din greseala, se plimba peste pantalonii lui.
- Termina.
- De ce, am intrebat eu zambind.
- Pentru ca…nu e momentul.
M-am oprit pentru ca metroul tocmai incepea sa se goleasca. Am coborat la statia noastra, tinandu-ne de mana.
Desi era vineri, in ziua aceea aveam de terminat ceva si a trebuit sa raman peste program. Cosmin a ramas cu mine. Si-a luat ziarul si s-a asezat la biroul de langa al meu. Ramasesem doar noi doi. Trecuse si femeia cu curatenia.
- Dar tu nu trebuia sa te intalnesti cu Andrei? L-am intrebat eu.
- Ba da, dar m-a sunat sa-mi spuna ca o sa intarzie. Asa ca prefer sa stau aici cu tine. Vine sa ma ia de aici.
Era un fost coleg de liceu cu care ramasese prieten si din cand in cand mai ieseau, ca intre baieti. Eu nu il cunosteam, nu avusesem ocazia.
Toata ziua imi fusese extreme de cald, dar nu prea folosisem aerul conditionat deoarece ii batea unei colege fix deasupra capului. Dar acum, ca ramesesem doar cu Cosmin ii dadusem drumul.
- In sfarsit, am spus eu, am terminat.
Am stins calculatorul si m-am ridicat. M-am dus direct sub aerul conditionat.
- Ai sa racesti, mi-a spus Cosmin.
Nu imi pasa, la cat de cald imi fusese toata ziua, macar acum sa ma racoresc. Aerul rece mi-a trecut ca un fior pe sira spinarii si m-a facut sa tremur toata si sa ma infior. M-am intors cu fata spre aerul rece si l-am simtit lipit de mine.
Mainile lui erau déjà pe sanii mei. Un sarut fugar pe gat m-a facut sa ma infior si mai mult.
- Ce faci?
- Eu? Ceva ce vroiam sa fac de mult cu tine…aici.
- Aici, am intrebat eu un pic speriata.
- Da, aici. Ti-e frica?
- Sincer, da. Daca ne prinde cineva?
- Cine? Toti au plecat, inclusiv femeia de serviciu.
M-a impins spre biroul meu. Bratele lui puternice m-au ridicat pe birou. Mi-a ridicat fusta, mi-a dat rapid bichinii jos, si-a desfacut pantaloni si pensiul lui, déjà erect, s-a apropiat de pasarica mea. M-a penetrat repede, fara prea mult preambul. Am inchis ochii si m-am lasat purtata de val. Ideea de a o face la munca, pe biroul pe care lucram zi de zi, cu frica de a fi descoperiti era din ce in ce mai incitanta.
Auzisem povesti despre alti colegi care mai facusera asa ceva, dar fusesera prinsi si dati afara. Era ceva ce chiar nu imi doaream. Dar, adrenalina momentului imi dadea niste fiori incredibili. Si felul in care el ma poseda, cu pasiune, cu o dorinta de animal in calduri. L-am simtit cu termina in mine, cum ii zvacneste penisul si sperma lui calda mia inundate pasarica.
Un zgomot ciudat l-a facut sa se retraga rapid. Si usa s-a deschis. Iar in birou a intrat unul dintre paznicii cladirii care isi facea rondul. Eram amandoi rosii si gafaiam.
- Totul ok? a intrebat paznicul.
- Da, am reusit sa zic eu. Am terminat munca si acum plecam si noi.
Cosmin era cu spatele la el, iar eu abia avusesem timp sa-mi asez fusta. Cu chiu cu vai a reusit sa-si inchida pantalonii. Mi-am luat geanta si am plecat impreuna. In timpul asta ii suna telefonul. Era prietenul lui, Andrei. Ajunsese.
Am luat liftul impreuna cu paznicul, care parca tinea mortis sa ne conduca pana la iesire.
- Buna seara.
- Buna seara, am salutat si noi.
In timp ce ne indreptam spre iesirea din cladire am simtit cum sperma lui imi aluneca in jos pe picior. Abia atunci mi-am dat seama ca nu aveam chilotii pe mine. Era insa prea tarziu ca sa ne mai intoarcem.
Am ajuns in dreptul masinii. Si prietenul lui Cosmin s-a dat jos din masina. Am facut cunostiinta. Mi-a cazut prost din prima clipa pentru ca l-am vazut cu ma masura din cap pana-n picioare. Mi s-a parut cel putin deplasat felul cum ma privea, ma dezbraca din priviri, de fata cu iubitul meu, cu cel care era prietenul lui. M-am incruntat si am am zis:
- Pai atunci eu va las, ma duc acasa.
- Nu, nu. Cum sa te duci acasa. Mergi cu noi.
- Da, puiule, vino cu noi, a zis si Cosmin.
- Dar nu as vrea sa va incurc, voi iesiti ca intre baieti si in plus sunt cam obosita.
- Nu, nu, insist sa mergi cu noi. Promit sa nu stam mult.
Intr-un final am acceptat. Desi simteam de atunci ca nu imi va face nici o placere. M-am asezat pe bancheta din spate. Tot drumul nu a facut decat sa se uite la mine prin oglinda retrovizoare. Ma enerva la culme. Si colac peste pupaza, disconfortul era marit de faptul ca neavand chilotii pe mine trebuia sa fiu foarte atenta cum ma misc. Chiar nu aveam chef sa ma vada asa cum numai Cosmin ma stia.
Intr-un final ne-am oprit langa un parc si am mers la o terasa. Intre timp mi se facuse foame. Ne-am asezat si am comandat. Bineintele ca au inceput sa vorbeasca despre un subiect total neinteresant pentru mine, formula unu. Stiam ca lui Cosmin ii placea sa se uite la cursele astea, pentru mine era un sport de neinteles, iar cunostiintele mele in domeniu erau aproape nule. Uneori mai stateam si eu cu el la tv si ma uitam. Dar ma plictiseam repede.
Asa ca gandurile mele au zburat spre alte preocupari. Uitasem si de prietenul lui Cosmin si de privirile lui insistente. Priveam pierduta spre luciul apei, intotdeauna imi placuse sa privesc apa. Ma relaxa.
Am revenit cu picioarele pe pamant cand au adus mancarea. Si aceiasi ochii ma fixau insistent si cu nonsalanta, de parca nu as fi fost insotita de iubitul meu, de parca eu i-as fi raspuns in vreun fel si l-as fi incurajat. Ma simteam extreme de jenata de situatie.
Am mancat repede, cu gandul sa plecam si sa nu-l mai vad.
Si ca lucrurile sa fie complete si sa am de ce sa-mi fie jena permanent din acel moment inainte, la plecare o pala de vant mi-a ridicat fusta. In primul moment am crezut ca nu a vazut nimeni nimic, dar m-am inselat. Caci tocmai cine nu as fi vrut sa vada a zambit malitios, iar eu m-am inrosit ca un rac. Cosmin, in schimb, habar n-avea. Venea in urma mea, si la un moment dat, m-a prins de mana si mi-a soptit la ureche:
- Stii unde sunt chilotii tai? La mine in buzunar.
Am rasuflat usurata. Macar atata iesea bine in seara asta.
- Ramai la mine in seara asta, nu-i asa, mi-a zis Cosmin luandu-ma in brate.
- Si daca nu vreau?
- Oricum nu-ti dau drumul!
Bratele lui erau incolacite in jurul meu, ca un sarpe, si ma strangeau puternic. In spatele lui, Andrei ma fixa rautacios. Mi-am ascuns fata ca sa nu-l mai vad.
Prezenta lui ma indispunea. Si parca facea totul ca sa fie cat mai mult in preajam mea. Iar in clipa cand si-a dat seama cat ma indispune prin prezenta lui, a inceput sa insiste si mai mult. Cauta tot felul de pretexte sa il viziteze tot mai des pe Cosmin. In fiecare weekend era la el, iar eu ma simteam tot mai prost in prezenta lui.
Si cu cat am incercat sa-l ignor mai mult, cu atat a devenit mai insistent, si mai indraznet. Si privirile au evoluat in apropouri din ce in ce mai deocheate.
Greseala mea a fost ca nu i-am spus lui Cosmin de la bun inceput ce se intampla. Am crezut ca daca il ignor va inceta, va intelege ca insista degeaba. Dar nu a fost asa.
Si intr-o seara, pe cand veneam la Cosmin m-am intalnit cu Andrei in scara blocului. Tocmai terminasem de vorbit cu Cosmin si imi spusese ca iesise sa cumpere ceva. Imi daduse cheia de la aparamentul lui, asa ca ma pregateam sa intru.
- Ce vrei? l-am intrebat sec.
- Vreau sa vorbesc cu tine.
Ar fi trebuit sa-l tin la usa, sa vorbim in scara blocului. Dar nu…
- Bine, hai intra, am spus eu deschizand usa.
A intrat dupa mine. Mi-am lasat geanta pe cuierul de la intrare si cand m-am intors spre el, era déjà langa mine. Am incercat sa fac un pas in spate dar m-am lovit de perete.
- Spune repede ce vrei.
- Ce vreau? Dar nu e evident? Nu ti-ai dat seama? mi-a spus el apropriindu-se din ce in ce mai mult.
Era lipit de mine, ii simteam respiratia pe obrazul meu. Parea un taur in calduri. Mirosea a alcool. Si fara sa mai zica nimic m-a sarutat. Apasat, cu disperare, incercand din rasputeri sa-mi desclesteze dintii. Buzele ii erau aspre, iar barba de cateva zile ma zgaria. Mainile lacome erau pe sanii mei. A tras de camasa, nasturii s-au rupt si eu am ramas cu sanii goi. Buzele lui s-au mutat pe sani, ii musca, tragea de ei. Totul cu patima si ciuda, in acelasi timp.
- Lasa-ma, am reusit sa zic. Lasa-ma, imi faci rau.
- Rau?! Cand eu nu vreau decat sa te iubesc. Sa iti arat ce inseamna sa fii iubita.
Am plans, l-am implorat sa ma lase, nimic nu a functionat. Cu o mana m-a insfacat de mijloc si m-a trantit pe canapeaua din sufragerie. Am incercat sa ma eliberez, dar greutatea lui ma strivea. Am dat cu pumnii in el, l-am zgariat, radea.
- Degeaba te zbati, nu imi scapi.
Cu mana sub fusta mea, a tras violent de chiloti si degetele lui m-au penetrat puternic in pasarica. M-a durut ingrozitor, imi era frica. Ma zbateam si incercam din rasputeri sa imi apropii picioarele.
Se pregatea sa-si deschida fermoarul la pantaloni, cand pe usa a intrat Cosmin.
In 3 secunde Andrei a fost in picioare. S-a repezit la Cosmin si-a spus:
- Ea s-a dat la mine. Se da la mine de cand ne-am cunoscut. Am incercat sa o resping, dar sunt si eu om. Mi s-a oferit pe tava, cum sa refuz asa ceva?
Am ramas incremenita. El sarise pe mine si acum ma arata cu degetul. Un fior mi-a trecut pe sira spinarii, am inceput sa tremor.
- Eu, eu…, m-am balbait.
Nu puteam sa articulez nici un cuvant.
- Tu ce? Esti o panarama. Cum ai putut sa-mi faci asa ceva? a spus Cosmin uitandu-se la mine cu ura.
- Dar eu… eu nu am facut nimic.
- Iesi afara. Pleaca inainte sa te bat.
- Dar, asculta-ma, te rog…Eu…
- Dispari, curva nenorocita. Nu vreau sa te aud.
S-a apropiat de mine, m-a luat de mana si m-a tarat spre usa.
- Dar eu chiar nu am facut nimic. Nu sunt eu de vina. El minte.
- Poftim? Eu mint? Tu esti cea care de 2 luni te dai la mine si nu pierzi nici o ocazie ca sa-mi bati apropouri si sa ma pipai, a sarit Andrei.
- Nu-i adevarat, am mai spus eu printre lacrimi, nu este adevarat. Te rog, crede-ma.
- Pleaca odata. Nu intelegi ca nu vreau sa te mai vad.
Am simtit ca nu mai am forta sa lupt, am plecat capul si am iesit. M-am asezat pe marginea scarii si am inceput sa plang. Nu stiam ce altceva sa fac in momentul acela.
Nu stiu cat am stat asa. La un moment dat m-am trezit cu Andrei langa mine. M-a luat de mana si m-a tras dupa el. L-am urmat fara sa protestez. Eram total pierduta. Am ajuns repede la el acasa, statea foarte aproape de Cosmin. Am intrat si m-am prabusit intr-un fotoliu. Mi-am ridicat ochii inlacrimati spre el. A ramas in picioare, langa mine, privindu-ma cu superioritate si victorios.
- De ce? Ce ti-am facut eu sa ma ranesti asa? Ce?
- Pentru ca imi placi. Mi-ai placut din prima zi cand te-am vazut. Si te-am vrut. Nu m-a interesat nici o secunda ca esti cu Cosmin, nu m-ar fi interesat nici daca aveati copii impreuna. Te vreau si nimic nu ma va opri sa te am.
- Nu inteleg, pur si simplu nu inteleg, mintea mea nu pricepe. Eu il iubesc pe Cosmin si orice ai face tu nu ai cum sa schimbi asta.
- Sincer, prea putin imi pasa ca il iubesti sau ca te iubeste. Eu nu vreau decat sa te am. Si stii ce e mai hazliu, ca a crezut tot teatrul pe care i l-am jucat. A crezut ca tu te-ai dat la mine si ca eu eram afumat de la alcool si de aia am cedat. Asa ca orice i-ai spune tu, nu te va crede.
- Dar eu…
- Acum te las, nu mai am de gand sa te fortez.. Ai sa cedezi singura. Mai devreme sau mai tarziu.
- Asta s-o crezi tu, nemernicule. Poti sa astepti mult si bine.
- Am sa astept, am rabdare. Momentan ma bucur ca nu mai esti a lui. Ca l-am facut sa sufere. Toata viata l-am invidiat. El a avut tot ce si a dorit de la parinti lui, el era cel mai destept, pe el l-au preferat tot timpul fetele. Macar odata sa castig si eu.
M-am ridicat.
- Pune asta pe tine, mi-a zis aruncandu-mi un tricou. Nu poti sa iesi asa pe strada.
Am tras tricoul pe mine si am plecat.
Am plans. Mult. Nopti intregi.
Dupa un timp mi-am facut curaj si am iesit afara. Trecusera aproape doua saptamani. Intamplarea a facut sa imi iasa in cale Cosmin, era cu Andrei. Cei mai buni “prieteni”…
S-a uitat la mine cu ura si m-a ocolit.
- Ce de gunoaie sunt azi pe strada, a zis cand a trecut pe langa mine.
Am plecat capul si ochii mi s-au umplut de lacrimi. Deci asta eram pentru el! Am intors capul in urma mea, sa-l mai vad odata. Si ochii nostrii s-au intalnit din nou. As fi dat orice sa ma asculte, aveam atata nevoie de el si de siguranta pe care o simteam cand eram cu el. Aveam nevoie de ajutorul lui, dar el nu vedea asta. Iar cuvintele lui au fost ca un pumnal in inima mea.
In schimb Andrei a vazut, si din ziua aceea a facut tot posibilul sa se apropie de mine. Dar orice ar fi facut pentru mine tot un monstru ramanea. Iar eu tot rau ma simteam, ma durea sufletul. Aveam nopti cand nu puteam sa dorm, cand simteam ca ma sufoc, alteori aveam cosmaruri cu ceea ce se intamplase si ma trezeam crezand ca totul exact asta fusese, un cosmar. Dar realitatea ma izbea imediat: eram singura.
Intr-o zi, pe cand iesisem sa iau paine, am dat nas in nas cu Andrei. Am vrut sa-l ocolesc. M-a oprit.
- Vreau sa vorbesc cu tine.
- Eu nu.
- Te rog! Doar un minut. Asculta-ma. Se intampla ceva cu mine.
- Poftim?!
- Ceva ce nu planuisem sa se intample. Ca imi placi, am recunoscut din prima clipa. Dar mai e ceva. Si asta mi-am dat seama dupa ce…am facut…
- Nu ma intereseaza. Singurul lucru care ma intreseaza de la tine e sa-i spui adevarul lui Cosmin. Atat.
- Asculta-ma. Eu nu stiu cand s-a intamplat, dar…m-am indragostit de tine, a spus luandu-ma de mana. Chiar te iubesc, crede-ma.
- Lasa-ma. Nu ma intereseaza, si am plecat.
L-am lasat in mijlocul trotuarului. Eram plina de nervii. Ce tupeu! Dupa ce imi facuse, acum venea sa-mi spuna ca e indragostit. Ce dobitoc!
As fi dat orice sa-mi dovedesc nevinovatia. Imi chinuiam mintea sa gasesc o metoda. Stiam ca singura cale era ca Andrei sa recunoasca totul. Dar nu aveam nici o sansa sa faca lucrul asta din proprie vointa.
Ne-am mai intalnit de cateva ori, intamplator, si de fiecare data a insistat sa-i dau o sansa, ca el s-a indragostit de mine si ca ma vrea in viata lui, ca are rabdare si o sa ma astepte oricat.
Trecuse o luna déjà. L-am mai vazut pe Cosmin de cateva ori. Arata obosit, trist, slabise, era nebarbierit. Nu mai mergeam impreuna la munca.
Si totusi, o idée mi-a incoltit in minte, intr-o zi pe cand ma uitam la un film cu politie care planta microfoane in casa unor suspecti si le inregistra toate convorbirile. Puteam si eu sa fac asta, dar cu telefonul. Andrei imi marturisese odata tot planul. Tot ce trebuia era sa-l provoc sa o faca iarasi si sa-l inregistrez pe telefon.
Asa ca mi-am luat inima in dinti si i-am batut la usa. Pregatisem telefonul, aveam un plan schitat in minte, mai ramanea sa vorbeasca si el.
A ramas extreme de surprins cand m-a vazut.M-a poftit inauntru.
- Stiam ca ai sa te razgandesti si ca ai sa vii.
- Nu sunt aici pentru ce crezi tu. Vreau sa vii cu mine si sa-i spui adevarul lui Cosmin.
- Asta niciodata. Stii foarte bine ca nu o sa fac asa ceva. De asta ai venit?
- De ce altceva credeai?
- Atunci ai batut drumul degeaba.
Pentru o clipa am crezut ca totul e pierdut. Ca nu o sa scot nimic de la el.
- De ce nu vrei sa-mi dai o sansa? Tot ce-mi doresc e sa te am. Sa fii femeia mea. Crede-ma ca nu o sa-ti para rau. Am sa-ti demostrez ca sunt mai bun decat Cosmin.
S-a apropiat de mine. Si-a petrecut mainile in jurul meu.
- D... |
 |
|
|
|
|
|
|
