|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  Buna Dimineata | Autor : Pamela1987 - 2011-05-22
Citita de 3300 ori - Nota 7.55 (64 voturi) | | | Ma trezesc usor, cand simt degetele tale pe sanii mei, ma intreb in graba oare cat e ceasul si imi arunc privirea pe fereastra, e zi, mai probabil e dimineata, ma misc in bratele tale si simt taria ta lipita de fesele mele, degetele tale imi chinuie un sfarc si apoi coboara intre picioarele mele. Le bagi un pic in vaginul meu fierbinte si deja umed si apoi le duci inspre gura si gusti din aroma diminetii, iti simt respiratia cum accelereaza, imi prinzi parul intr-o mana si il tragi spre tine pana ridic barbia, gemand usor de durere, cu cealalta mana imi ridici un picior si ma penetrezi fulgerator soptindu-mi “buna dimineata”
........................................................................................................................................................................
Cu 2 saptamani mai devreme
Nu pot sa-mi dau seama cum se intampla de mereu intarzii dimineata 5 minute la servici, si mai ales acum ca trebuia sa fiu punctuala pentru sedinta in care ni se prezinta noul inginier care se va ocupa de urmatorul proiect al firmei. Aleg sa urc cele 2 etaje pana in sala de sedinte gandindu-ma ca cine stie cat va trebui sa astept liftul, ma uit din nou nervoasa spre ceas in speranta ca macar odata o sa am si eu parte de un mic miracol si timpul se va opri macar cateva minute. Ajung langa usa de la intrarea in sala de sedinte si rasuflu usurata cand vad ca e inca deschisa, imi netezesc inca o data fusta si pasesc pragul cu un zambet si un “buna dimineata” oficial in timp ce privirea mea a masurat intreaga incapere si a trecut peste fiecare dintre cei prezenti. Cateva voci imi raspund la salut si un coleg imi face semn sa ma asez langa el, ma indrept recunoscatoare spre locul liber si nici nu apuc sa ma asez ca aud vocea sefului care saluta, intorc capul si privirea mea se pierde intr-o pereche de ochi caprui care ma privesc cu mare ironie. Deja inainte de a vedea orice alt detaliu ochii caprui au castigat antipatia mea, fii atent ce privire la 8 dimineata, “ce aer de diva are domnul” imi spuneam in gand. Pacat ca a luat loc in fata mea si dupa ce si-a asezat o mapa pe masa, a ridicat din nou ochii catre mine cu aceiasi privire care cerea pumni. Intorc capul catre sef aparent indiferenta la tot ce respira in camera si imi pun toate fortele la munca ca sa obtin un aer concentrat la ce tot spunea seful inca de diverse minute, regretam ca nu reusisem inca sa imi beau cafeaua si ma rugam in gandul meu ca sedinta sa nu fie prea lunga dat ca oricum era mai mult introductiva. A avut loc prezentarea necunoscutului, dupa cum bine banuiam noul si mult asteptatul inginier, acesta s-a ridicat, a vorbit si el cateva minute, timp in care eu ma uitam undeva peste umarul lui si mimam o atentie totala si un interes deosebit fata de ce spune si incercam sa ma conving ca senzatia de cald ce am simtit-o cand a inceput sa vb a fost doar in imaginatia mea.
Dupa alte cateva indicatii si fixarea unei noi sedinte am fost lasati liberi, eu eram in culmea fericirii ca in sfarsit am sa beau cafeaua aia care o sa-mi faca ziua de azi mai suportabila. In timp ce ma indreptam spre usa, aud o voce putin familiara in spate “Nu e de mirare ca nu m-ai recunoscut, esti la fel cum erai, cu capul in nori si mintea aparent aici” Ma intorc catre voce si clar ca zambea la mine multumit ca ma bagase total in ceata. “-Ma scuzati? Ne cunoastem?” “-Te-as recunoaste peste alti 10 de ani la fel de usor ca si acum a spus din nou cu o voce mai joasa si plina de subantelesuri de data aceasta” “-A da vad ca o cunoasteti pe domnisoara arhitect, spune seful plin de cam mult entuziasm pentru o dimineata care a inceput cu o sedinta si fara un gram de cafea. Barbatul cu memoria de fier care tocamai ma bagase in ceata cu faptul ca ma cunoaste, iar eu nu stiiam de unde sa-l iau, s-a intors catre sef cu un zambet larg si ii spune: -“ Ne cunoastem aproape prea bine, pentru a lucra impreuna, si ii ofera sefului un zambet plin de subantelesuri care l-a determinat pe acesta sa ma priveasca lung si intrebator. –“Domnule Marinescu, cu siguranta ma confundati, din pacate nu am avut niciodata deosebita onoare de a cunoaste nici macar ocazional un atat de faimos inginer, am spus cu un zambet mai fals decat cel care face reclama la pasta de dinti si gandindu-ma ca tocmai o sa urmeze o perioada destul de aiurea cu un astfel de specimen in zona pentru urmatoarele cateva luni, mi-am intors din nou privirea catre el si i-am adresat in gand urarea de bine “sper ca seful sa se sature rapid de tine”. -Acum daca vreti va rog sa ma scuzati, deja sunt in intarziere cu ce am de facut pe ziua de azi, domnule director, domnule Marinescu, o zi buna! Seful imi raspunde la salut si pune o mana pe umarul barbatului care a batut recordul in a-mi deveni antipatic, si se indreapta catre biroul administrativ. Urc un alt rand de scari pentru a nu da ochii cu nimeni altcineva la lift si ma intreb nervoasa in gandul meu cine s-o fi crezut mister sa vorbeasca asa ca si cum ar fi vorbit cu o femeie ce trebuia sa-i cada la picioare pentru cine stie ce favoruri sexuale. Zambesc fara sa vreau si ma felicit in gand ca nu am avut niciodata atat de multi parteneri incat sa fiu in dilema daca un barbat a trecut sau nu prin patul meu. Sau dumnealui o fi aplicat acea tactica ieftina a barbatilor siguri pe ei care privesc toate femeile la fel si abia de fac diferenta intre ele. Da uite cu ce era sa-mi bat eu capul de dimineata, mai bine incerc sa-l evit ca pe ciuma pana la urmatoarea sedinta si nu ma mai complic atat. Ajung in fata usii de la biroul meu si cu primul zambet sincer pe ziua de azi salut pe Adela, secretara noastra dolofana si simpatica. –Buna dimineata domnisoara Alexandra, imediat va aduc cafeaua si aveti pe birou programul zilei de azi. –Adela te rog, zi-mi Ale, ma faci sa ma simt o vipera din aia acra si proasta cand imi zici domnisoara, mai ales ca ai cu 3 ani mai mult ca mine. Incearca sa mentii oficialitatile in fata directorului daca il temi asa de mult, dar te rog zi-mi pe nume ca toti prietenii mei. A zambit si a zis –Ok Ale, asa am sa fac.
Am intrat, m-am descheiat la sacou fericita ca il pot lasa in cuier pentru restul zilei si mi-am aranjat bluza crem decoltata, sa nu fie in dezordine. M-am asezat in spatele biroului si ma incurajam singura sa dau maxim azi ca vorba aia e vineri. Se aude o bataie la usa: -Intra, am spus fara sa ridic ochii sigura ca era Adela cu cafeaua mult dorita. Dar ochii mei au observat pantofii negri mult prea barbatesti pt Adela, cand deja acestia erau mult langa biroul meu, ridic ochii si domnul Marinescu ma privea cu un aer strengar si imi intindea o ceasca de cafea. Din spatele lui aud: -Ma scuzati domnisoara a insistat sa o aduca dumnealui. –E ok Adela, poti sa te retragi, am spus in timp ce m-am ridicat si m-am indreptat tinta catre cuier sa-mi iau sacoul, bluza mea nu era asa de potrivita pentru a infruntra barbatul asta cu deminitate, prea decoltata si transparenta. El a zambit si s-a asezat pe unul dintre scaunele libere din fata biroului meu,eu m-am asezat la locul meu si am intrebat politicos cu un zambet infofensiv care nu lasa sa se vada nimic dintre intentiile mele asasine –Domnule Marinescu cu ce va pot fi de folos? –Ale, Ale a zis el cu privirea pe buzele mele, nu stiiam ca erai asa turmentata in seara cand ne-am cunoscut de sa nu-ti mai amintesti de mine dupa ani si ani. Creierul meu inca procesa informatiile, zambetul mi s-a transofrmat intr-o imitatie jalnica cand am inteles ce a zis: - Poftim??? Repet cu siguranta ma confundati, numai ca de data asta afirmatia mea nu mai era asa de sigura, in mintea mea incercam sa refac toate momentele in care am baut mai mult de un pahar, doamne la ce se refera oare? Se ridica de pe scaun si vine spre mine, imi aseaza ceasca de cafea in fata si el se sprijina de marginea biroului pentru a ma privi de sus in jos: -Se raceste cafeaua, nu mai tii minte petrecerea de 18 ani si cadoul pe care l-ai primit atunci de la prietenii tai? Inca mai am costumul acela de politist acasa, a zis in timp ce a izbucnit in ras, numai ca acum nu-mi mai vine la fel de bine. Cadoul?! Dumnezeule chiar ma cunoaste, am primit “un barbat” cadou de la prietenii mei, convinsi ca eu trebuia sa devin femeie cand implineam 18 ani, am rosit violent sub privirea atenta a fasului politist- dar veritabil inginier, m-am ridicat din postura aceea deloc avantajoasa mie si m-am indreptat catre fereastra. Cum de nu mai aveam prezent prea bine chipul celui care a dansat frecandu-se de mine in noaptea aceea, pentru ca avea ochelari si eu bausem mai mai mult de un pahar si pentru ca eram mult prea constienta de corpul lui si de nimic altceva. Ma intorc catre strainul care statea impasibil cu fundul pe marginea biroului meu si incerc sa mi-l imaginez intr-un astfel de costum. Dumnezeule mi-am zis in gandul meu, nu-mi vine sa cred. Am incercat sa ma readun si am zis incet: -Au trecut cam 10 ani de atunci, nu mai retin toti invitatii de la ziua mea, cu atat mai pe cei neinvitati, am zis pe un ton serios care ar fi trebuit sa incheie orice discutie. –Hmmm ma intreb daca mai tii minte cine te-a dus sus la sfarsitul petrecerii, s-a ridicat si se indrepta spre mine, am dat cativa pasi inapoi pana am simtit pervazul ferestrei in spatele meu, cred ca privirea mea era din nou socata. –Ce ai facut?! –Cred ca stii la fel de bine ca si mine ca nu am facut nimic, nu ca nu as fi vrut dar eram sigur ca nu ai sa-ti mai amintesti multe lucruri, insa imi amintesc ca am regretat starea ta, pentru ca as fi putut sa te ajut sa cunosti una mult mai placuta. Ajunsese exact in fata mea si ochii lui de culoarea ciocolatei straluceau intens. Hm mirosi la fel de bine, doar ca acum mirosi a femeie a spus ironic. –Domnule Marinescu va rog sa fiti politocos si sa nu va uitati respectul la usa data viitoare cand mai intrati in biroul meu, trec pe langa el si aproape ca l-am atins in graba de a ma indeparta. –Nu are chiar nici o importanta de unde ma stiti sau ce credeti ca stiti, aparte paharele in plus cred ca a fost ceva foarte nesimnificativ daca nu imi amintesc nici cel mai mic detaliu. Pentru informatia dumneavoastra, retin tot ce e frumos si are cat de cat o valoare din trecutul meu, nu orice fleac sau pe oricine. Am observat ca vorbele mele nu au ramas fara efetc, perfect asta am si vrut, expresia lui a devenit dura si deloc prietenoasa, si as vrea sa va mai rog sa ma interpelati numai pentru motive de servici data viitoare, acum daca sunteti suficient de dragut se intampla ca la mine sa nu fie prima zi in firma, deci am destul de multe lucruri de facut si deja am pierdut timp pretios. M-am indreptat catre usa, am deschis-o si i-am tinut-o deschisa constienta ca tocmai ii declarasem razboi inginerului, auzi sa am curaj sa-l dau afara din birou, a trecut furios pe langa mine, eram mirata ca nu a mai zis nimic, totusi nu parea genul sa taca. Ca totul sa fie complet, i-am zis destul de tare secretarei ca sa fiu sigura ca sunt luata in serios. –Domnisoara Adela, va rog sa va asigurati ca Domnul Marinescu nu mai intra in biroul meu fara sa fie anuntat mai intai, multumesc, o zi buna la ambii. Am intrat inapoi, am inchis usa si m-am sprijinit de ea lipsita de forte, dumane ce expresie facuse Adela, niciodata nu am tratat-o asa, dar acum eram sigura ca nu va mai trece “domnul privire mortala” de ea fara sa fiu anuntata. Mi-am dat seama ca imi tremurau genunchii cand m-am indreptat spre scaun sa ma asez, nu-mi venea sa cred, cata nesimtire pe el si pe baza a ce, pe baza faptului ca a fost platit sa danseze la un majorat si nu numai. Acum nu mai stiiam daca sa fiu recunoscatoare ca nu imi aminteam nimic sau nu.
Au trecut mai bine de 10 zile si in firma, totul mergea din ce in ce mai bine, noul inginier era in gura tuturor, mai ales a femeilor, toate il priveau ca pe un star de cinema, si ma invidiau pt timpul pe care uneori eram nevoiti sa il petrecem impreuna. Spre deosebire de mine care eram intr-o lupta continua cu atractia ce o simteam pentru el si faptul ca de la incidentul in biroul meu, nu-mi mai adresase nici un cuvant care referitor la asta. Ca si cum nici nu s-ar fi intamplat. Petrecem uneori timp impreuna din motive de servici dar aparte nervii mei intinsi la maxim nu mai era nimic care sa dea de banuit ca inginerul nostru aproape ca imi facuse ochi dulci la inceput. Era trecut de ora 21 cand am terminat de discutat ultimele detalii pentru sedinta de a doua zi, el era imbracat intr-o camasa neagra descheiata la gat, care ii dadea un aer mai periculos decat il avea deja in viziunea mea, insa parea destul de obosit, parca nu ar fi dormit de multe nopti sau cine stie ce facuse in loc sa doarma. Cand mi-am dat seama ca fabulez, m-am ridicat nervoasa cu privirea lui mirata asupra mea, cred ca ... |
 |
|
|
|
|
|
|
