Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
 Cafeneaua I |
Autor : Angie24 - 2008-08-08
Citita de 3264 ori - Nota 7.61 (36 voturi) | |
|
Treci cu privirea peste mine de parca nici nu as fi aici. Nu te opresti asupra parului meu negru care luceste ca o pana de corb. Nici asupra ochilor mei de culoarea jadului care iti striga cat de mult te iubesc. Nici macar asupra corpului meu parca sculptat de Cellini.
Treci cu vederea aceasta faptura care respira pentru tine. Insa pentru tine ea nici macar nu exista.
Mereu ne intalnim la cafeneaua din colt. Stiu ca esti managerul firmei de calculatoare cu sediul langa cafenea. Stiu de asemenea ca nu ai o sotie care sa te astepta acasa. Tu insa nu stii ca eu sunt directorul departamentului de HR la firma la care lucrez.
In fiecare dimineata vii aici si iti bei cafeaua. Nu inteleg de ce ma ignori. Nu sunt urata, dimpotriva se intampla des sa atrag priviri. Intotdeauna sunt imbrcata office, dar indulcit cu accesorii bine plasate.
Si se fac aproape cinci luni de cand “ne intalnim” aici in fiecare dimineata. Tu stai intotdeauna la masa de la fereastra. Esti ingandurat. Eu stau la o masa mai in interiorul cafenelei astfel incat sa iti pot admira chipul frumos, ochii albastri ca cerul de mai, buzele senzuale, umerii lati, felul in care porti atat de lejer costumele scumpe care iti vin ca turnate.
Dar tu nu ma vezi. La ce te gandesti oare? As vrea sa patrund in mintea ta. Nopti la rand ma gadesc ce as putea face ca macar sa stau o data cu tine la cafea. Daca as observa ca tu nu ma placi, poate mi-ar fi mai usor sa te uit. Dar asa, cand stiu ca tu nu stii de existenta mea, nu ma pot resemna!
Ma ridic si plec. E prima data cand plec inaintea ta. Ma indrept spre sediul firmei la care lucrez. E luni. Ma asteapta o zi grea.
Ziua asta a fost mai lunga decat toata saptamana. Ma indrept spre parcare si apoi la volanul masinii spre casa. Casa care ma asteapta goala. Iarasi dorm singura in pat cu gandul la tine...
Marti... Azi nu vreau sa te vad. Ma doare cand te vad. Ma infurii. Te doresc. Nu te am.
Plec mai tarziu de acasa si ma duc direct la birou. Incep o munca asidua ca sa acoper golul care mi-l lasa lipsa ta.
La ora 11 ma duc sa imi iau o cafea de la automatul din hol. Cand ma introc, gasesc un plic pe biroul meu. Il ridic. Nu scrie nimic pe el. Cand il deschid simt parfumul tau pe care l-am memorat chiar si stand la distanta de tine.
“Am luat-o razna” imi spun. Nu te-am vazut azi si asta ma face sa am iluzii olfactive.
Scot o foaie micuta cu scris ordonat de mana. Nu realizez ce scrie. Citesc de trei ori.
“Nu ai venit astazi. Ti-am simtit lipsa.”
Ma asez pe scaun. Nu este posibil! Sau este? Tu stii de existenta mea? Mai mult decat atat, stii unde si ce lucrez. Pentru ca altcineva nu are cum sa fie. Acum simt parfumul tau mai bine.
Dar de ce? De ce nici un semn in cinci luni? Cum? Asta e ceva total nesteptat!
Si totusi... Tu mi-ai trimis un semn... Mai mult, imi spui ca ti-am lipsit! TI-AM LIPSIT!!!
O euforie imi cuprinde imina. Abia astept sa termin ziua de munca, sa ajung acasa, sa se faca dimineata, sa te vad!
Dar ziua trece mai greu ca cea de ieri... Pe la ora 3 ma duc sa ii duc un raport colegului de la PR. Cand ma intorc, gasesc un alt plic identic cu cel primit dimineata.
Dar cum? Ma urmaresti? Il deschid fara sa rasuflu.
“Te astept la 5 la cafeneaua noastra.”
Nu imi vine sa cred! Inima vrea sa imi iasa din piept! Mai sunt mai putin de doua ore... Nu mai am rabdare! Cu greu, cesul se face 5 fara un sfert. Ma pregatesc, imi refac machiajul si imi asez hainele. Uff, tocmai azi mi-am luat costumul acesta sobru!
Se face fara zece. Ies din birou si ma indrept spre iesire. Traversand ma uit la ceas. Cinci fara trei minute. Intru in “cafeneaua noastra” asa cum ai numit-o tu. Nu te vad. Un val de tristete ma cuprinde. Ma asez la masa la care stau de obicei. Comand o cafea si cad pe ganduri.
Deodata simt un parfum de trandafir amestecat cu parfumul tau, atat de cunoscut... Din spatele meu rasare un boboc perfect de trandafir rosu. Imi gadili cu el gatul acolo unde pulsul meu a luat-o razna. Ma intorc. In acel moment buzele tale fierbinti le cuprind pe ale mele. E un sarut ca ma seaca de puteri. Esti divin! Te opresti. Nu. E prea repede. Prea putin. Prea dulce gustul tau.
Treci in fata mea si te asezi. Ai un zambet senin pe chipul tau frumos.
- Buna!
Vocea iti este atat de blanda! Pana acum nu te-am auzit vorbind decat cand dadeai comanda ospatarului.
- Buna! Imi simt vocea gatuita de emotie. Oare nu visez?
- Am luat pentru tine trandafirul asta. Dar nu am rezistat sa nu il trec peste pielea te de matase.
Mirosi trandafirul. Zambesti dulce si in ochi ai scantei.
- Uite, acum miroase a tine.
- Dar de ce? Daca imi cunosti parfumul, daca imi simti lipsa... De ce acum?
Privirea ta se pierde in ochii mei verzi.
- Pentru ca azi cand nu te-am vazut dimineata am stat sa te astept... Am vazut ca nu apari, am simtit o disperare... Nu am realizat ce este pana cand nu m-am dus la biroula tine si l-am intrebat pe portar daca ai venit. Atunci m-am linistit si mi-am analizat sentimentul cel nou.
Zambesti. Ochii iti stralucesc. Ma tii in suspans.
- Si care este sentimentul cel nou?
- Asta, frumoasa mea, vei afla diseara. Vom merge sa cinam. Vin sa te iau de acasa la 7.
Te ridici si ma saruti iar dulce. Simt ca ma topesc sub buzele tale... Imi zambesti si pleci. Dar.... De unde stii unde locuiesc eu?
Hmmm... Ce mai conteaza? Mai am o ora si jumatate sa ma pregatesc sa ies sa cinam. Sa cinam! Pana dimineata nu credeam ca stii de existenta mea si acum... Acum simt ca totul este prea frumos sa fie adevarat...
Ajung acasa si intru direct in baie. Stau jumatate de ora in cada plina cu apa acoperita de spuma.
Imi deschi dulapul. Ce sa imbarc? Ceva sexy... Zaresc in spate, pe un umeras rochia mea preferata de seara. Micuta rochie neagra... Este lunga, dar cu spatele complet gol. In fata cade lejer pe sani, evidentiind forma lor. Daca pana acum abia m-ai remarcat, acum te voi face sa ma doresti. Ma machiez si imi aranjez parul. In momentul in care ma imbrac, se aude soneria. Ma uit la ceas. Sapte fara doua minute!! Cand a trecut timpul? Trag repede rochia pe mine in timp ce ma indrept spre usa. Tremur. Inca nu imi vine sa cred ca esti in fata usii mele si eu port cea mai sexy rochie din garderoba.
Deschid si raman fara aer. Esti imbracat intr-un costum nergu cu o camasa alba si trei nasturi iti sunt descheiati. Nu te-am mai vazut fara cravata pana azi. Raman fara cuvinte. Dar se pare ca nu sunt singura.
Dai drumul la aerul retinut aproape un minut in piept. Atat cat ti-a trebuit sa ma privesti din cap pana in picioare. Ma dezbraci din priviri. In ochi ti se citeste uimirea. Admiratia. Dorinta?
- Intra, reusesc eu sa rostesc. Trebuie sa ma incalt si sunt gata.
Pasesti inuntru. Dau sa ma intorc, insa ma prinzi de talie. Mi se taie respiratia. Iti apropii chipul de al meu.
- Nu sunt sigur ca vreau sa mai mergem undeva. Si te napustesti asupra gurii mele.
Ma topesc in bratele tale. Ce ma fac buzele tale sa simt, nu am mai simtit niciodata.
Iti desprinzi gura de pe a mea si incepi sa ma saruti senzual pe gat. Dupa ureche. Pe clavicula. Pe umeri. Lava fierbinte curge prin venele mele. Scot un geamat adanc de dorinta din gat.
Cobori spre sani. Accesul este foarte usor datorita croielii rochiei. Mana cu care ma tii de talie aluneca pe fese si in acelasi timp in care gura ta se strange pe sfarcul meu stang, mana ta imi strange fesa dreapta.
Scap un tipat. Senzatia asta m-a strafulgerat tot corpul.
Iti ridic capul si incep sa te sarut cu pasiune. In timpul asta iti dau jos sacoul si iti deschei nasturii la camasa. Gemete se aud insa nu stiu daca sunt ale mele sau ale tale. In fata mea apare un piept lat, acoperit de putin par castaniu. Refac pe tine itinerarul care m-a innebunit pe mine. Aju... |
