Drum in noapte. In ploaia marunta si deasa soldurile mele se balansau agale sub rochia uda, translucida si atat de lipita de corp. Era frig, dar nu aveam de gand sa ma intorc. Mama nu putea intelege. Trebuia sa fac si asta... In ambientul de bun augur, aura mea salbatica a prins contur, asa ca nu ma deranjau nici suvitele de par lipite de buze, nici bretelele cazute pe umeri si nici atat ca nu aveam nimic in picioare. Ma simteam uda, singura si... libera! Miroasea a tei si vantul parca imi spunea o rugaciune printre frunze.
Dintr-o data drumul s-a luminat. Scartait de roti in spatele meu. O masina veche a oprit langa mine. Am intors capul, moment in care multe din picaturile din parul meu parca au plutit in aer. Nu puteam sa il vad decat pe tipul de pe bancheta din spate. Cu parul prins in coada si chitara in brate, era atat de prins in filmul sau, incat nici nu m-a observat.
- Ce faci? Vi cu noi?
Trezita ca din transa, m-am uitat spre soferul care se dovedea a avea un chip familiar, si totusi de nerecunoscut. Cu un aer degajat am deschis portiera si mi-am permis sa murdaresc masina cu noroiul de pe picioarele mele.
Artistul m-a privit in ochi. A zambit, iar apoi s-a intors la chitara sa, care de altfel suna extraordinar in mainile sale. Masina a pornit. Incercam sa par inabordabila asa ca priveam cu ‘’interes’’ pe geam, frunzele copacilor. Am simtit prezenta lui. Cu coltul ochiului, imi urmarea linia piciorului si in cele din urma s-a oprit inainte de a-mi putea observa sanii aproape goi. A zambit din nou. Cu mainile pe chitara, parca consemnat, cu o voce ragusita si calma, mi-a spus amuzat:
- Nu te prea pricepi la asta, nu?
Am zambit larg.
- La ce?
- La chestia asta cu... fugitul de acasa.
Putin impresionata, am zambit si m-am apropiat de el. I-am soptit cu un aer jovial.
- De unde stii ca am fugit?
S-a uitat inca o data la picioarele mele pline de noroi.
- De ce faci asta acum?
- Ca sa te intalnesc pe tine.
Am ras cu subinteles.
Totul era arta langa el. Chitara, masina, aerul, eu. Buze carnoase, ochi sclipitori, piele alba si maini... genul de maini ce te fac sa te intrebi cum s-ar simti pe spatele tau. Si-a pus pana intre buze. Cu un gest rapid, am luat-o si am bagat-o in geanta.
Masina a oprit. Am coborat. Ploaia se oprise. In aerul umed, dintr-o casa de lemn se auzeau acordurile unei piese rock atat de mijto incat mersul meu devenise o intreaga capodopera. Simteam privirea lui, in urma mea.
Dansam. Mi-am scapat lantul, asa ca a venit langa mine. S-a aplecat, l-a luat in mana si s-a ridicat asa de aproape de piciorul meu, incat pentru o clipa am crezut ca i-am simtit respiratia. Am intins mana zambitoare.
- Multumesc!
- Nu... ramane la mine!
A inaintat spre casa, privind in urma fata mea siderata.
Whiskey, vodka, sampanie... Vodka, whyskey, sampanie. Sampanie, vodka, whyskey. Am ales... whyskey. Imi placea asa de tare cum ma ardea pe gat, incat nu aveam nevoie de suc. Rezemata de bar, urmaream petrecerea. Parea ca toti oamenii de acolo stiu sa se distreze. Pe neasteptate, i-am simtit respiratia in urechea mea. Am intrebat zambitoare si sigura pe mine.
- Dansezi?
- Nu. a raspuns serios.
- De ce? Te invat eu!
Piesa era asa de buna, iar bass-ul suna chiar si mai bine in ameteala paharelor de whiskey. Rezemat de masa, baiatul caruia nu ii stiam nici macar numele, ma urmarea incantat. Zambetele mele peste umeri, soldurile ce desenau asa multe povesti, mainile in par si picioarele inca goale... Nu intelegea ce-i cu mine. Dar eram in film. Eram in filmul lui. Mi-am permis sa ma apropii de el, atat de usor incat asteptarea a fost parca mult mai lunga. Buzele erau asa de aproape de gatul lui... Asa de aproape incat putea simti presiunea lor desi, ele nu ii atingeau pielea. L-am privit. I-am intors spatele si mi-am continuat ritualul, facandu-i mainile sa-mi atinga in sfarsit soldurile. Ii simteam din nou respiratia pe umarul meu stang. Din inertie incepuse sa-si miste soldurile, asa ca puteam considera ca lectia s-a bucurat de un real succes. Nu vroiam decat sa il simt mai mult... mai aproape. Sa il gust, sa il miros, sa inteleaga cat de mult imi place. Mainile lui s-au regasit in sfarsit pe spatele meu. Il simteam din ce in ce mai mult si chiar nu era de ajuns. M-am lasat usor in jos, aproape mangaindu-l cu soldurile mele. Cu un gest brusc, m-a ridicat, ma tras de mana, m-a intors spre el. Si-a bagat mana in parul meu si m-a sarutat. Gurile noastre erau asa deschise, incat oricine putea observa jocul limbilor noastre, care de altfel era asa de umed si... salbatic. Cu greu reuseam sa tac. Eram atat de excitata... Toata fiinta mea vroia sa geama. A simtit asta. A zambit. M-a tras de mana. Nu stiu unde avea de gand sa mergem. Dar lucrul asta chiar nu mai conta. In ciuda aglomeratiei, nu il vedeam decat pe el. Parca timpul incetinise. Ii puteam urmari cu atentie mana, parul prins in coada, umerii, mersul. Era artist. Cum se imbraca, cum mergea, cum vorbea si mai ales... cum saruta. Avea stilul perfect de a pupa, musca si de a-mi linge buzele, stilul perfect de a respira pe pielea mea. Pielea mea care s-a udat pe neasteptate si trezita ca din transa, mi-am dat seama ca nu mai eram la petrecere. Ajunsesem afara, in ploaia calda, unde stancile conturau atat de natural, lacul. M-am asezat pe una dintre pietre, privind peisajul absolut fabulos.
- Ce frumos!
Vantul si ploaia imi aruncau suvitele de par in toate partile, insa nu ma puteam concentra la asta. Priveam in continuare lacul.
- Asa ma faci tu sa ma simt.
L-am privit. Zambeam incurcata.
- Asa cum?
- Liber, stralucitor si... complet!
Cuvintele ast... |
Concert
