(Andrei in vizita 6)
Ramanem nemiscati intr-o imbratisare proaspata, pe care o resimt cu fiece fibra. Atatia ani prieteni, frati nedespartiti, si-l simt acum pe Andrei strain sufletului meu. Tot ce stiam ca simte si gandeste el la orice pas este doar o latura a adevarului, care acum mi se infatiseaza complex.
Firi antagonice, ne-am atras din prima clipa si ne intelegem deseori dintr-o privire, dintr-un zambet. Acum 4 ani am invatat politica si comunicare sociala sa-l pot intelege, el bine inteles fotbal. Suntem doua parti ale aceluiasi intreg si parc-acum il vad pentru prima oara. Imbratisarea acea era cea dintai intre doua persoane care se iubesc mai mult decat o fac prietenii.
Mi s-a spus ca relatia atat de speciala dintre noi nu putea sa nu degenereze si nu am crezut, ca Andrei era indragostit de mult timp in clipa in care Robert a intrat in viata mea. Acum inteleg : placerea deosebita pe care o traiam la fiecare conversatie a noastra purta in ea o samanta erotica, chiar si polemicile pe teme politice. Admiratia noastra profunda unul pentru celalalt se putea transforma si pentru mine in iubire.
Ma rasucesc usor intr-o pirueta in bratele sale si ii ating tamplele si obrajii cu degetele rasfirate. As vrea sa stie ceea ce simt. Depun un sarut apasat pe obrazul lui cu trasaturi dure si-mi rasfir degetele prin parul lui. Ii sarut scurt si buzele catifelate, pe care le ating si cu pernutele degetelor, si cu unghiile. Imi zambeste curat si stiu ca ma iubeste. As vrea sa stie ce greu imi e, parca ma doare gandul ca as fi gestionat mai usor situatia daca tot ce s-a intamplat ar fi fost rezultatul dorintelor sale, in combinatie cu fantezia neinteleasa a lui Robert.
- Ana, s-a racit apa. Te las, desi loc este destul pentru doua persoane. Stiu ca ai multe la care sa te gandesti........prezenta mea te-ar incurca.
- Scuza-ma, Dei (nepotul din partea surorii sale avea doi anisori si nu a reusit decat un dragalas si ascutit „Dei” cand i-a fost prezentat unchiu’ Andrei : de atunci s-a oficializat).
Par ravasita si chiar sunt. Toate-s noi si noua toate pentru mine, nu stiu ce simt, nu stiu sa ma port, nu stiu cum ma percepeti voi. As vrea sa se termine tot, sa plec cat mai curand acasa. [zambesc amar] Ciudat este ca pana acum aici a fost „acasa”. Acum nici asta nu mai stiu. Stiu ca il iubesc mult pe Robert si ca asta te doare. Si mai stiu ca nu pot ramane aici dupa ce i-am facut.
Tin foarte mult si la tine, si stii asta. Pentru mine e o situatie tensionata. Nu m-am certat niciodata cu Robert, care stia ca poate avea incredere in mine. Acum n-o mai stie , si nici eu nu stiu in ce m-am schimbat. Mi-am dat seama ca te iubesc, ca tot ce esti tu, ce gandesti si ce simti ma completeaza, ma umple de bucurie.
- Ana, dar niciodata nu mi-ai spus ceva mai frumos si totusi ochii-ti lucesc tristi. Stii bine ca si eu te iubesc. Te iubesc dinainte sa te cunosc, m-ai rapit cand te-am vazut, frumoasa, zambitioare,candida. Proaspata. Nu regret nimic. Nici macar ca am tacut 2 ani, cat erai libera ca o pasare. Pentru ca acum te iubesc mai mult. Situatia asta m-a maturizat, m-a definit ca om. Stii bine ca nici eu nu iubesc rutina. Toate s-au succedat logic, iar discutia mea cu Robert a fost naturala.
Dar despre asta vorbim cand te linistesti si termini dusul. Te sarut.
S-a indepartat incet din prag, iar eu am ramas nemiscata. Erau prea multe pentru o singura zi. Tradarea lui Robert, scenariul lui, imi confirmase banuielile. Voi avea o confruntare si cu el. [.......] ma ridic usor din cada, ma sterg fugitiv, iar Perceive-ul si o crema hidratanta vor fi „machiajul” meu intr-o zi grea ce nu-mi doresc sa-nceapa.
Buimaca , uitasem sa iau ceva de imbracat in baie, nici prosopul, nici cearsaful nu ma ajutau. Intru tiptil in birou, a treia camera care devenise depozit de carti, informatii, documente, laptop si desigur Dolby-ul lui Robert, care avea cele mai noi sisteme electronice. Cu noroc gasesc o camasa uitata de Robert acolo – as vrea sa-l urechez pentru neglijenta, dar ea mi-a folosit.
Fara pretentii la alta lenjerie, camasa alba ma acoperea bine, imi era larga si lunga. Deschid laptop-ul, pun niste muzica. Ma uit la documentele pe care vreau sa le copiez de acum sa le iau cu mine, trebuie predate in curand. Ii aud vorbind in sufragerie si nu-mi vine a crede, par foarte calmi, chiar buni amici. Aud pasi si ma orientez rapid sa caut in laptop, cand il vad pe Robert intrand bine dispus, imi zambeste si ma saruta pe frunte. Ma lasa perplex si nu reactionez; pare a fi uitat tot ce ii spusesem cu putine ore in urma !
Il sarut si eu si ii cuprind trupul cu bratele. Pentru mine ramasese Vic, la inceput nu-mi spusese de numele de Robert, folosit mai mult de parintii lui. In sinea mea ma intristeaza ca va trebui sa ii repet cuvintele care ma sfasaie, el face despartirea si mai grea. Il simt acum al meu si n-as vrea sa slabesc stransoarea.
Buzele sale calde, pasionale, imi spun ca ma iubeste. Simt asta cu toti porii. Tandru, imi departeaza buzele cu liba si isi face loc. Pasiunea din ochii lui, mainile cu care imi cuprinde chipul, apoi sanii, imi spun ca nu vrea sa plec. Ii iubesc si modul simplist de a rezolva mereu orice problema cu mine. M-a lasat azi-noapte sa vorbesc singura, el nu s-a deranjat sa riposteze! Stiind ca nu pot pleca fara un sarut,fara un adio, s-a gandit ca foloseste mai bine timpul dormind decat in contradictii cu mine : avea tot timpul sa ma deturneze de dimineata.
Ma ridic sa il simt mai bine in brate, zambesc strengareste si-mi musc buza provocator. Ii raspund cu cel mai pasional sarut pe care-l simt atunci si privirea mea-l cearta. Il lovesc usor cu pumnii lipita de pieptul lui, dar ma linisteste, mangaindu-mi duios parul:
- Imi pare rau, Vic, dar de ce-o faci? Ma chinui si petrec cele mai groaznice ore din viata la gandul ca aleg sa dispar din viata ta. Ma lasi in agonie, nu-mi raspunzi si te comporti permanent ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Totul are o limita. Stii cat rau mi-a facut noaptea trecuta, dar nu te justifici in nici un fel. Dei mi-a confirmat azi complotul !....
- Iubito......te cunosc atat de bine incat mi-e mult mai lesne sa-ti spun dupa. Crede-ma ca stiam ce fac, si mai ales de ce. Ce-ai fi vrut sa-ti spun?? Ca sunt bun prieten cu Dei de cand ne-am cunoscut si ca stiam ca te iubeste? Ca nu a fost vreodata cu o fata? Ca te-a asteptat mereu si ca simt ca i te-am furat? Ca recunosc c-oi fi si eu om si ca mi-am dorit mereu sa te vad regulata de altul sub privirea mea? Ca stiam mereu ca n-o vei face? Ca daca respectivul te si iubea......era chiar perfect? Ca n-ai curaj sa visezi? Ca......sa mai continui?
Zambesc si eu amar si ma desprind din bratele lui. Parca m-ar biciui cuvintele. Imi dau seama ca frica de-a-l pierde m-a transformat intr-o alta persoana, ca nu mai sunt zapacita pe care-o iubea, ca m-am transformat, ca m-am modelat in mainile lui. Fanteziile lui ramasesera intacte de cand m-a cunoscut, numai ca atunci nu stia ca iubindu-l ma dreseaza.
Ne asezam mai cuminti pe canapea. Parca m-au eliberat cuvintele lui si totusi nu stiu ce sa fac. Discutia trebuie sa continue.
- Vic, ce va fi cu noi? Tot ceee ce stiam despre viata mea s-a daramat ca-ntr-un joc de domino. Parca nimic din ce am trait nu a fost real. Prietenia mea cu Dei nu a fost reala, s-a prefacut permanent, desi in scop nobil. Si simt ca povestea asta ma murdareste. Cum ma vezi tu acum? M-am dezumanizat, rosesc numai daca va privesc in ochi....
- Iubito, cred ca The Ark pentru tine-a scris „The worrying kind”......de ce nu-ti place tie sa musti ... |
