|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  Cum am facut dragoste cu Teodora aroganta - partea 1 | Autor : AancaM - 2019-08-15
Citita de 9129 ori - Nota 8.52 (149 voturi) | | | Atenție: povestea are o introducere destul de mare până să intre în acțiunea sexuală propriu zisă și e mai sentimentală decât ce am mai scris până acum.
Aroganță. Aroganța era singura trăsătură pe care o puteam vedea în ea. O imbecilă plină de frustrări și pretenții nefondate. Țin minte cum s-a certat odată cu o colegă mai timidă până a făcut-o să plângă. Îi tratează cu dispreț mai ales pe cei care nu au cum să riposteze. Are impresia că dacă stă dreaptă înseamnă că are și demnitate. Ei bine, demnitatea înseamnă mai mult decât o postură iar ea mai are multe de învățat de la viață.
Și acum își permite să dea buzna în casa mea și să se poarte ca la ea acasă. Nu, domnișoară, doar pentru că avem de făcut un proiect împreună nu înseamnă că poți să faci ce vrei.
Ok, o să vă explic mai bine, ca să ne lămurim. Eu sunt Alex și sunt student în anul II la facultatea de istorie. Mi-a plăcut istoria de când eram mic și nu mă văd făcând altceva. În timp am învățat să ignor persoanele care mă scot din sărite, cu toate că nu le-am aprobat niciodată. Tipa despre care vă vorbesc e colegă cu mine, deci din păcate suntem în aceeași clasă și trebuie să o văd zilnic. Tot din păcate avem un proiect de făcut pentru a primi o parte din nota de la seminar de pe primul semestru. Ne-am pus totuși de acord și am zis să ne apucăm de el până începe sesiunea din ianuarie. Deci, fiind la final de noiembrie avem timp și am hotărât să ne vedem la mine să lucrăm, fapt ce mă înnebunește pentru că nu o pot tolera de nicio culoare pe "ființa asta". Nu am tolerat niciodată oamenii aroganți și nu mi-am dorit să îi am lângă mine. Dar...ca orice studenți care vor o notă bună, am decis să cooperăm...mă rog...dacă ce face ea se poate numi cooperat.
Așa că, iat-o pe domnișorica asta în fața apartamentului meu, intrând înainte să o poftesc, fără să mă salute și invadându-mi toate camerele și ce a mai rămas din spațiul meu personal.
- Eu trebuie să știu unde lucrez și ce e în jurul meu pentru că altfel mă simt nesigură.
- Da, Teodora, înțeleg, însă una e să știi unde lucrezi și alta e să intri și să-mi inspectezi casa, i-am răspuns eu destul de tăios.
- Știam eu că nu ne vom înțelege. Ești foarte agresiv. Gata, plec. Nici n-am venit bine și deja te iei de mine.
Fix asta îmi lipsea. Să mă ocup de toanele ei. N-avea decât să plece...dacă nu aveam ceva de făcut. Când trebuie să lucrezi sau să fii profesional nu mai e loc de așa ceva. Eu sunt un om foarte serios și trec peste anumite inconveniente când am o responsabilitate. Dar se pare că mimoza asta preferă să se certe.
- În regulă, uite, nu sunt agresiv, haide doar să ne apucăm de ce am zis că facem și să ne vedem de treabă. Întotdeauna va exista câte o problemă sau nu ne va conveni ceva. Haide doar să trecem peste și să lucrăm, bine?
Teodora pufăie în semn de retragere, se mai uită odată la unghiile ei și merge după mine în sufragerie. Îmi deschid laptopul și o pun să caute în pdf-urile mele ceva despre numismatica medievală iar ea se conformează. Între timp mai scot și eu câteva cărți din bibliotecă și le aduc lângă noi. Și fix atunci o văd cum o pufnește râsul.
- De ce râzi? o întreb plictisit și neinteresat aproape.
- Dacă știam că ai tu cartea asta nu o mai aduceam și eu. Uite, am împrumutat-o special de la bibliotecă.
Și atunci o văd că scoate din geantă, într-adevăr aceeași carte. Mda, mă bucurcă nu plânge că a trebuit să o care degeaba...își scoate și ea toate cărțile și văd deodată cum îi pică din geantă o fotografie. În general nu m-ar fi interesat dar am văzut un bărbat așa că nu m-am putut abține. M-am aplecat să o iau și m-am holbat timp de câteva secunde. Mă așteptam să mi-o smulgă din mână, dar în schimb doar a zâmbit și a spus:
- E tatăl meu.
Lângă tatăl ei mai era o fetiță, total diferită de femeia din fața mea. O șatenă pistruiată cu un zâmbet imens, cu ochi mari, cu o rochiță până la genunchi, lălâie și cu o păpușă din cârpe în mână îl ținea de mână pe tatăl ei. Chiar ea era? Dacă mă uitam acum 2 ore la ea vedeam o blondă arogantă, fardată și superficială, umplută de rimel, cu un zâmbet fals și cu o dorință mare de a-și etala decolteul. Nu se poate să fie aceeași persoană cu cea din poză.
- Păreai un copil inocent, i-am spus eu fără să-mi dau seama că m-a luat gura pe dinainte.
Am văzut o urmă de regret când i-am spus asta. A dat să zâmbească totuși, dar s-a oprit.
- Posibil, îmi răspunde ea evident jenată.
O văd cum întinde mâna să ia poza și o pune înapoi în geantă. Pentru o secundă am crezut că vrea să ia din nou laptop-ul, dar s-a oprit.
- Știi, el a murit în ziua în care am făcut fotografia.
- Îmi pare rău, i-am răspuns destul de măcinat de situație. Chiar îmi părea rău pentru ea.
În următoarele ore am lăsat baltă proiectul și tot ce am făcut a fost să vorbim despre viețile noastre și am aflat multe lucruri despre Teodora. Se pare că nu e chiae atât de rea precum credeam. Sau dacă e, atunci e doar o mască. Văd un om trist care nu știe în ce și cum să se refuleze. După moartea tatălui ei a trăit multă vreme la orfelinat. Copiii râdeau de ea din cauza greutății (cu care se pare că acum nu mai are probleme) și din cauza ticurilor. Era izolată, singură și fugea de oameni. Am înțeles că de fiecare dată când își făcea câte un prieten sau prietenă se temea să nu o părăsească așa că se resemna și prefera să termine ea mai întâi relația respectivă. Nu avea mai nimic pentru că ceilalți copii îi luau mereu lucrurile, poate de aia e acum așa obsedată să aibă, să arate bine, să iasă în evidență cu ceva anume. Mi-a povestit și cum a fost violată, tot îm orfelinat bineînțeles. Se pare ca asistentelor nu prea le păsa de ce făceau copiii și totuși ei le strigau "mama". Când am întrebat-o de ce mi-a spus că le era mai ușor.
- Ne hrăneam cu iluzii fără să ne dăm seama. Era mai simplu și când mergeam la școală și povesteam ce spunea "mama". Simțeam și noi că avem pe cineva prin mulțimea aia de copii care se bucurau de toată iubirea din partea părinților, iubire care nouă ne lipsea.
Și tot vorbind, dintr-una într-alta, am ajuns să stăm destul de apropiați din punct de vedere fizic. Pe măsură ce vorbeam, mă simțeam tot mai atras de ea, de fata pe care acum câteva ore nu o suportam sub nicio formă. Poate că ar trebui să fie o lecție pentru mine, să nu mai judec atât de ușor oamenii. Și tot apropiindu-ne, nu știu cum am ajuns să ne sărutăm. Un sărut lung și intens. Cu siguranță cel mai intens sărut de-al meu de până acum. Pe de o parte îmi era teamă să nu o jignesc dacă voi continua, pe de alta o doream din ce în ce mai mult. Îmi doream să am grijă de ea și să o fac să se simtă bine. Am început să cobor încet spre gât în timp ce îmi plimbam mâinile pe fiecare bucățică a sânilor si a spatelui ei. O săruram lasciv în timp ce ea s-a lăsat cu totul în mâinile mele. Nu mai vorbea, nu se mai mișca, și-a lăsat întregul corp în seama mea. Parcă era un bibelou pe care îmi era frică să nu-l scap. Fragilitatea pe care o vedeam acum în ea, total diferită de ce vedeam înainte îmi trimitea vibrații în întregul corp. Îmi simțeam pulsul mărit. Îmi simțeam inima arzând de nerăbdare să o fac iubita mea din toate punctele de vedere.
I-am dat ușor bluza jos și am început să mă dezbrac și eu. Pentru a o face să se simtă comod m-am dezbrăcat eu de tot și am lăsat hainele ei la urmă. M-am înfipt cu buzele cu o oarecare reținere în sânii ei rotunzi în timp ce mâinile mele îi desfăceau sutienul la spate. M-am ridicat să o sărut iar, am vrut să îi simt privirea pentru că trebuia să știu dacă să continui sau nu. Voiam să văd că aprobă ce se întâmplă însă și-a ferit privirea și și-a ascuns fața în scobitura gâtului meu. Am auzit-o chicotind așa că am zâmbit și eu... |
 |
|
|
|
|
|
|
