Ai vrut sa te includ
in rasaritul meu de soare
si te-am desenat aievea
dar nu stiu daca ai reusit
sa fii rasaritul meu
de care sa nu ma despart
M-ai invitat pe deal la un picnic, cred ca te-ai nascut cu un rucsacel in spinare, la cate excursii am facut impreuna. Am un respect deosebit fatza de oamenii activi (nu agitati) care iubesc indeajuns natura ca sa aiba oricand motivatie de a porni la drum si puterea de a motiva si pe altii, ca mine, care manageriez mai mult gandurile decat kilometri indealatul sesurilor, indealungul dealurilor sau inaltimilor muntoase. Dar pot fi convinsa, tot mai usor, sa ma predau unei frumuseti fara contrafacere, cum este natura, terapia noastra de toate zilele, contra vantului salbatic ce bate din partea societatii civile uneori pe neasteptate.
Doar noi doi sub o padure care sclipea a frunze colorate, moda unica, patentata de o toamna blanda, pasind pe covorul rosu sfios dar cu constiinta impacata cu ea insasi. Mai bine o vara a babelor decat o vara a toropelilor care te seaca de apa si putere si te tine prizonier la umbra impotriva vointei tale.
Era frumos, un brunet cu ochi caprui, in care ma scaldam frecvent, cumparandu-i revista Lumea ca sa-mi interpreteze pasii din univers iar placerea gandului ma scufunda in fantana ochilor lui luminosi.
Jucam ceva pe patura intinsa, poate cuvinte pe anumite teme sau alte jocuri creative, pana cand i-a venit lui D. ideea sa doboare materialul didactic si sa atenteze la bratele mele deschise, inaripate ca si frunzele, care nu mai stateau pe ganduri si-si luau zborul de pe crengile desemnate de la nastere, pentru o viata independenta, personalizata. Cadea pe mine cu toata foamea lui barbateasca, scotea rand pe rand sortul, maieul si sutienul, recuzite de camuflaj in fata naturii veritabile, ma saruta cu setea panselutei sau a sfeclei de zahar, plimbandu-si mainile pe ondulatiile trupului feminin, poposind cu o pofta vadita pe sfarcurile rusinoase, indepartandu-mi picioarele cu setea unui peste aruncat inapoi in apa dulce, dupa ce luase o gustare seaca din viata pamanteana.
El imi framanta sanii, plin de ardentza iar eu filmam intre timp speriata mediul inconjurator, el provoca intalniri focoase intre limba lui si varfurile pieptului meu iar eu pandeam tufisurile apropiate si indepartate, el ma incepea cu gustul infometatului dupa inedit iar eu imi deschideam ochii larg, contrar obiceiului, catre natura, care isi casca si ea privirea, mirandu-se de interventia omului in creatia sa impecabila. Si D. dorea ca actul in sine sa fie impecabil, imi sugea degetele rand pe rand, imi mangaia cu sensibilitate ghemotocul intimidat ca sa prinda curaj, isi lasa saliva in ombilicul meu ca sa simt umezeala trupului sau atotputernic, chiar si peste natura umana, pe care o aveam si care ma piteam moale in stransoarea lui, ma faceam maleabila ca si painea calda in gura lui, ma lasam dezvelita ca sa-mi savureze nurii daruiti de natura.
Ii simteam si ii acceptam patrunderea organica ca un soldat cu destinul de luptator, care marsaluieste intr-o cadenta ritmica, determinat de izbanda si de luare de ostatic, care eram eu, de buna voie si de dorinta cea rupta dintr-o iubire cu flacari ascutite, rosii si albastri. M-a penetrat cu toata fortza si fiintza lui, celulele stand gramada la poarta atentiei senzuale si se plimba prin mine ca un abonat devotat al naturii si al trupului de femeie, aducandu-mi buchete de flori in stramtoarea coapselor si urale in pavilioanele urechii, rontzaind cuvinte rotunde. Era spumos si apetisant prin bratele lui cu care ma sprijinea si se sprijinea, cu care se apara si ma cotropea intr-o lupta de apropiere si indepartare, in paradoxul unirii dintre trupurile noastre, pleca si venea, nu venea mult si pleca iarasi, nu pleca mult ca revenea din nou si don nou, pana daduse de gustul pamantului ud si roditor, de fructele interzise ale edenului, de daruirea coapselor deschise. El ma savura din inaltimea vitezei pana in adancimea gandului ascuns... iar eu pandeam ursul din padure, care nu mai venea...
Intre timp m-am retras dupa un copac pentru nevoi iar in secunda cand m-am ridicat, stergandu-ma din fatza cu un servetel, m-am trezit cu un aparat foto. Ingerintza m-a cutremurat dar nu puteam nimic din gesturile mele sa mai ascund, prin urmare mi-am tras slipul si incercam sa-i vorbesc fara sa invoc vreo calamitate. Peste cateva zile mi-a marturisit ca a developat filmul, mi-a vazut pozele, apoi s-a decis sa le distruga ca sa nu le vada nimeni. Eu l-am crezut.
-Da-ti jos slipul si ai sa vezi cat de libera te vei simti in geamul verde al naturii.
-Dar eu am impresia ca cineva ne vede, poate cu binoclu ne fixeaza din indepartari.
-Dezleaga-ti sutienul ca sa simti cu sanii tai goi adierea vantului, aerul linistit al padurii imbracata intr-o taina de satin.
-Dar nu vine ursul din taina padurii peste noi?
-Stai sa-ti explic, eu sunt, de fapt, ursul acela si vin acum peste tine, vin ... |
Doar noi doi si fiorii sub o padure care sclipea a frunze colorate
