Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
| Implacabila dragoste |
Autor : ryttttta - 2011-02-18
Citita de 2601 ori - Nota 7.25 (4 voturi) | |
|
Doamne, cît e de greu sa-ti înabusi sentimentele. Simt cum torentul lor ma invadeaza, ma îneacă, ma sugruma, ma înabusa. Plutesc bezmetica si extrem de irascibila în aceasta stare de euforie amestecata cu disperare. Gandul la el ma apasa, ma mistuie. Nimic mai distrugator si mai catastrofal decat o iubire reciproc împartasita, dar imposibila.
E împotriva convenientelor sociale. Stii căi mplinirea ei ar provoca o grava nenorocire altora. Lucrul pe care mi-l doresc cel mai putin. Totusi de ce îmi vine atat de greu. I-am interzis orice contact cu mine, din dorinta de bine pentru altii, dar traiesc în agonia asteptarii.
Dorinta inconstientului subjuga luciditatea. Ratiunea tipă, urla, face apel la constiinta – sclava normelor morale si regulilor societatii. Groaza, manie, spaima...si o cuprinzatoare dorinta de a te deda pasiunii.
Daca se spune ca dragostea este ceva sfant, de ce din start suntem lipsiti de sansa de a ne contopi, a evada în ea. De ce taraste dupa ea atatea efecte nocive pentru altii. De ce? Viata în continuare o vad stearsă, o povara inutilă...dar si acceptarea mortii ma înspaimanta. Dati-mi un indiciu de care sa ma agat cu disperare. Ma simt ca un pescarus plutind spre inalturi, în bezna noptii in cautarea unui sfîrc de lumina. Epuizat si stors de energie, cu ultimele forte se arunca spre farul de lumina, care are un efect mortal asupra sa. Vreau sa-l vad, vreau sa-l aud, vreau sa-l ating. Oare îmi doresc atît de mult?!
Dragoste esti dorita, dar apari atat de neasteptat, ne iai in pripa, ne zdruncini, iar efectul e ca de obicei acelasi: multa, multa suferinta, Viata, te rog mai cizeleazaţi putin uneltirile, nu le cristaliza vîrfurile, nu le ascuti pana la o durere insuportabila. Fii mai toleranta cu noi. De ce ne tavalesti principiile în picioare, de ce rastorni într-o clipa conceptele noastre de o viata. Indura-te...chiar e atît de scurta fericirea ce ne-o poti oferi si trebuie sa platim un pret incomensurabil. Doamne mai arunca cîte o privire asupra noastra, da-ne un strop din binecuvîntarea ta, iarta-ne pacatele, reantoarce-ne speranta, reda-ne încrederea ca mai avem o sansa de a fi fericiti. Nu ne priva si de acest lucru.
Dragoste cine esti tu, ce reprezinti? Cine-ti da dreptul sa pui gheara pe noi, fara permisiunea noastra. De ce ne încoltesti pîna la sînge cu atîta cruzime si provoci rani incurabile? De ce apropii doua fiinte care st... |
