De ce venise? Adica, era absolut suficient tot ce se intamplase in ziua respectiva si ma aflam pe calea cea buna, sa uit sau macar sa acopar amaraciunea provocata de ea si ce vazusem mai devreme pe geam, in camera ei.
Stateam nedumerit, in dreptul ferestrei. Pe deoparte ma enerva ideea ca venise pe de alta parte ma bucura fiindca mi-am dat seama ca, probabil, cand zgomotele facute de mine in curte au ajuns la urechile ei si a vazut florile si a pus toata informatia cap la cap...l-a dat afara pe baiatul acela, s-a imbracat repede si a fugit spre mine. Asta cumva ma linistea si imi dadea un sentiment de bine - sa stiu ca, fie si in al 12-lea ceas, eram important pentru ea!
- Hei.... Ce faci? S-a auzit Irina somnoroasa, intorcandu-se spre mine.
- Nimic...Te rog, nu am vrut sa te trezesc...culca-te la loc.
Buf! inca un bulgare nimereste fereastra. Ma uit enervat spre trotuar, Oana se uita spre mine cu o privire rugatoare si gesticuleaza.
Deodata, vazand ca nu reactionez, se intoarce si, cu pasi mici da sa plece in directia in care ar fi gasit statia de autobuz spre casa ei. Face cativa pasi...,moment in care eu aproape ma hotarasc sa cobor si sa ma duc dupa ea dar imediat se razgandeste si, in pas alergator se intoarce, deschide poarta, strabate aleea si in urmatoarele doua secunde suna la usa.
La naiba! la asta nu ma asteptam!
- Oana! Ce e cu tine? - intreaba mama de jos, in timp ce ii deschide si o primeste in casa.
- Adi e acasa? intreaba ea pe un ton care m-a ajutat mai bine sa inteleg ca se pricepe sa minta destul de bine.
- Da, e sus cu Irina, cred ca s-a trezit. Mergi si tu la ei, uite niste papuci caldurosi.
Groaznic! Nu stia despre Irina!...La naiba, eram in pericol sa ajung din victima, calau! Ea dansa sexy in fata unui baiat in camera ei si eu aveam in camera mea o fata in pat...
Cateva secunde nu s-a mai auzit nimic si speram din tot sufletul sa fi renuntat dar imediat dupa acest gand am inceput sa aud pasi pe scari si...uitandu-ma la Irina care auzise partial conversatia de jos, incercam sa deschid gura dar nu reuseam deloc.
Usa se deschide, Oana ravasita, ochii rosii si putin cam palida se uita la mine nedumerita apoi in stanga ei la Irina, iar la mine, iar la ea...
- Oana, hei...buna! spun eu incurcat. Ea e Irina, sora mea!
Irina face ochii mari cat cepele, se uita la mine speriata apoi la Oana cu o privire care nega tot ce spusesem mai devreme...
- Si ea stie? A pufnit in ras Oana privind-o cu simpatie pe fata speriata din pat.
- Eu sunt Oana! ii intinde mana vesela Irinei. Prietena...
- O prietena foarte buna! ii tai eu repede elanul cu ultima farama de prezenta de spirit pe care o mai aveam.
- Cea mai buna, completa Oana pe un ton apasat privindu-ma suparata.
Irina se ridica, se uita la noi, zambeste incurcata si ii strange mana spunandu-i..
- irina sunt...Suntem prieteni si colegi dar cu siguranta nu suntem frati. E o poveste mai complicata, cred ca mai bine va las singuri. Si ,spunand asta, incerca sa se strecoare printre noi spre usa.
- Nu suntem inca, am oprit-o eu luand-o de umeri.
- Asta venisem sa-ti zic cand am urcat acum. A venit Oana si nu am apucat! Mama si tata vor sa ramai la noi...si noi doi sa fim frati, pe bune. Cu acte si toate cele! Nici sa nu incerci sa refuzi. I-am zis pe cel mai convingator ton fericit de care eram capabil.
Irina s-a uitat la mine foarte surprinsa, s-a inmuiat toata si s-a asezat din nou pe pat.
- Nu...nu stiu...a baguit ea.
- Hei! Nu te cunosc dar daca oamenii astia vor sa stai cu ei, nu e loc mai bun pentru facut asta! A spus Oana din usa, apropiindu-se de ea si asezandu-se pe pat.
- O sa ai un frate cam enervant dar, in rest, toti din casa asta sunt minunati! promit!
Irina zambi strengareste uitandu-se la amandoi si o lacrima ii aparu in coltul ochiului drept. Parca incepea si la celalalt...apoi, incet incet, ochii i s-au umplut de lacrimi.
- Nu plange, e o veste buna, nu? Se apropie de ea si mai mult Oana. si o atinse pe umar.
M-am asezat si eu langa ea, astfel incat acum se afla intre noi si am luat-o in brate.
- Mi-ar placea foarte mult sa raman cu voi...Chiar daca voi fi sora ta! a ras cu lacrimi in ochi Irina.
Uitandu-ma peste umarul ei, tinand-o in brate, am vazut-o pe Oana care ma privea foarte mirata dar fericita cumva.Sentimentul bun care umpluse camera o atinsese si pe ea si chiar daca nu stia nimic din povestea Irinei era suficient de desteapta incat sa-si dea seama ca era ceva serios si asta era lun lucru foarte bun pentru ea.
- Mama ta unde este? se desprinse Irina de mine, intrebandu-ma curioasa.
- E jos cred, nu au plecat nicaieri.
- Cobor sa vorbesc cu ei? intreba ingrijorata Iirina.
- Bineinteles. Doar m-au tirmis pe mine sa-ti spun ,sigur vor sa stie de la itne ce parere ai despre idee. I-am zis zambind.
- S-a ridicat, si cand sa iasa pe usa, s-a intors, s-a uitat la Oana cu cea mai calda si dulce privire si i-a zis :
- Nici eu nu te cunosc dar pari foarte draguta si de treaba..
Oana ii zambi rusinata, nu ii raspunse si amandoi am privit-o iesind pe usa si am ascultat cateva secunde cum cobora scarile.
- Deci ai o sora...ma privi zambind.
- Si tu ai un nou iubit...am privit-o inapoi incercand sa par foarte suparat. (nu imi iesea fiindca eram de fapt fericit)
- Adi...imi evita privirea Oana. Nu e asa...
- Dar cum este? rasuci eu putin cutitul in rana simtind ca am un avantaj in acel moment.
- Nu stiu, e complicat! Se uita Oana la mine deznadajduita. Imi place Bogdan. (asa il chema pe tip). Imi place, sunt curioasa despre el. Dar nu imi place cum imi placi tu.
- Dar cum iti place?...rasucesc eu in continuare. Pe alocuri cred ca incepuse sa imi si placa.
- Imi place...Stii cum imi place? Se lumina Oana privindu-ma dintr-o data fix in ochi. Imi place cum ii place mama pe barbatii cu care face dragoste cand merg la petrecerile acelea!
- Si pe mine? cum ma placi pe mine? o intreb eu anticipand raspunsul.
- Pe tine te plac cum il place mama pe tata..Niciodata nu l-ar face sa sufere, pentru ea e cel mai important.
- Imi pare foarte rau ca ai suferit si ca ai vazut tot episodul ala...Daca stiam ca s-ar putea intampla asta nu as fi raspuns in niciun fel tentatiilor. Mie mi-e drag de tine...Iarta-ma, te rog. Se apropie Oana de mine si ma atinse cu mama ei subtire si fina pe obraz si apoi pe buze in timp ce ma privea in ochi.
Nu stiu ,era complicat. Intelegeam la nivel de concept toate cele spuse. Era normal sa fie curioasa si despre alti baieti. Si eu fusesem despre Irina. Si era normal sa nu imi spuna despre Bogdan asta, nici eu nu ii zisesem nimic despre Irina...Si ma bucuram ca ii parea rau ca ma ranise si ca eram important pentur ea si tot...doar ca, nu stiu de ce naiba mi se parea inacceptabil sa o iert.
- Oana...mi-am inghitit eu orgoliul si naduful. Te iert.Inteleg tot ce-mi spui si e ok. Mi-e greu insa sa trec peste senzatia groaznica pe care am trait-o privindu-te cu baiatul acela. Dar o sa ma straduiesc. Cumva, desi mi-e greu sa recunosc,mi-a si placut sa te vad..E foarte ciudat.
- Nu stiu daca este atat de ciudat. Chiar daca de azi incolo e sora ta am vazut cum o privesti..
- Irina? nu...ea...Ma bagui eu, neasteptandu-ma la miscarea asta.
- Adi, e frumoasa, e dulce...daca nu te indragostesti tu de ea, ma indragostesc eu! chicoti Oana.
- In plus, daca a dormit la tine in pat, amandoi stim ca nu incap bine doi ca noi in patul tau...ma privi cu niste ochi complici, zambind cu inteles.
- Ok, da, imi place de ea! recunosc...Dar, spre deosebire de tine, m-am abtinut! o privi eu bucuros ca am reusit sa intorc aceasta minge foarte difcila si acum era din nou in terenul ei.
- Stii ceva? daca ai vreo sansa, eu sunt ok cu asta. Spuse Oana calma, poate chiar putin bucuroasa de ideea ei.
- Cum adica? am intrebat-o eu mirat.
- Daca si ei ii place de tine, eu nu am nimic impotriva sa faceti ceva, orice vreti voi si mai ales ce si cat poate ea. Si suntem chit.
- Bine dar...am ingaimat eu
- Si uite, daca esti de acord, de-acum incolo iti promit ca orice mai vreau sa incerc, discut cu tine dinainte si daca esti ok cu asta, bine. Daca nu, o sa ma abtin. Pomit!
Avea logica. Totul avea logica! Ma gandesc acum la aceea conversatie intre doi adolescenti acum o mie de ani si ma intreb, daca ar avea-o fiecare cuplu de oameni maturi care au probleme...oare cati ar rezolva orice problema astfel? Am invatat cate ceva de la Oana despre comunicare atunci.
- In plus, Irina pare o fata...nu stiu cum sa zic, spuse Oana ca pentru ea...nepotrivita sa aiba o experienta noua cu un altfel de baiat.
- Cum adica? am intrebat-o eu mirat.
- Nu stiu, cum a fost si cu mine. Tu esti un baiat foarte cald, foarte atent, tie chiar iti pasa. Cu tine te simti in siguranta si ea pare ca are nevoie de asta. Sa fie in siguranta...
- Sa nu te umfli in pene dar Bogdan nu mi-a dat deloc sentimentul asta. Tu ai ceva special. Esti bun, prin definitie. Fara sa fi prost sau moale. Pur si simplu esti bun si nu faci rau. Faci doar bine...imi zambi duios Oana, mangaindu-ma in continuare pe fata.
Eram topit. Si era tare bine.. M-am apropiat si am sarutat-o si ea mi-a raspuns cu o pofta si o dorinta cum rar am simtit de la ea. Era dulce si s... |
menajera (12)
