Era august.
M-am trezit alaturi de Angi in patul ei o idee mai mare decat cel alaturat care de fapt imi fusese rezervat mie. Lumina soarelui patrundea slab prin desisul copacului care umbrea casa si mirosea a casa de la tara...Un miros pe care nu il pot descrie dar cu siguranta foarte multi dintre voi il cunoasteti. Era, incredibil. Eu, un pusti pentru care sexul se rezuma in urma cu doua luni la masturbari bazate pe niste poze dintr-o revista ajunsesem sa fac dragoste cu doua femei in toata firea si bifasem deja o buna parte din chestiile pe care nici barbati cu experienta nu apucasera inca sa le faca. Probabil ca e bine ca atunci cand cunosti oamenii potriviti sa nu ratezi oportunitatea....
Coborand din pat, mi-am dat seama ca nu cunosc mare lucru despre casa Angelei. Nu stiam spre exemplu unde se afla frigiderul fiindca imi era foame si nici unde ar putea fi WC-ul desi aveam o banuiala avand in vedere ca nu exista o camera speciala pentru cada.
Angi dormea respirand usor, invelita doar cu o patura subtire, lasand sa i se vada tot ce era esential. Imi placea sa o privesc, la fel de mult ca pe Gabi doar ca, aveam doua probleme serioase de rezolvat - sa mananc ceva si sa fac pipi.
Cum mancarea mai putea sa astepte, am realizat ca nu am sanse reale de a gasi un WC in casa si, tragand pe mine o pereche de pantaloni scurti, am luat papucii de plaja din bagaj si am iesit afara.
Afara - harmalaie. Diverse animale, din toate colturile satului faceau toate sunetele posibile.Pasarile cantau in copaci, gospodinele isi strigau diverse peste gard si copii chiuiau si radeau. Era o imagine idilica, pre-apocalipsa satului romanesc care s-a intamplat dupa 2007. Ma indoiesc ca mai este cineva sub 50 de ani acum, in acel sat.
Am tras cu nesat aerul curat si inmiresmat si uitandu-ma in toate directiile am vazut in fundul curtii cladirea darapanata care ma interesa. Nu voi da detalii dar banuiti ca nu mi-a fost usor sa ma acomodez cu situatia. Am reusit insa si ,iesind de-acolo, mergand inapoi catre casa am zarit un grup mare de copii care treceau fix atunci pe langa gardul Angelei.
- Care esti ma acolo? Ma striga un copil mai inalt, blond, pistruiat si tuns scurt.
- Adi, raspund eu increzator. (doar facusem sex cu doua femei!)
- Care Adi? nu se lasa baiatul cu pricina.
- Adi de la Bucuresti, stau la tanti Angi doua saptamani.
- Cati ani ai bai capitalistule? continua amuzat baiatul respectiv.
- 12 (am mintit eu! dar, adevarul este ca ma simteam de cel putin 12!)
- Vii la garla? intreba baiatul multumit de raspuns.
Garla? ce-i aia? Ma gandeam eu...Nu conteaza, m-a chemat undeva, o sa ma duc! - decizia fiind luata, i-am raspuns :
- Vin, da stai sa anunt
Am fugit in casa si am descoperit cu stupoare ca Angi nu se trezise deloc. am incercat sa o trezesc chemand-o cu voce soptita dar nu am avut niciun rezultat. M-am mai gandit putin si, hotarand totusi sa ma duc, am luat din frigider o bucata de branza pe care am gasit-o acolo, si cu ea in dinti am iesit iar pe usa, cautand cu privirea grupul de copii.
Inaintasera ceva si, pe masura ce ma indreptam spre gard, m-am gandit ca poate baiatul acela m-a invitat asa, de forma...din moment ce nu m-au asteptat! Fix cand gandeam aceste lucruri, tocmai el s-a intors cautandu-ma cu privirea in curtea Angelei.
- Vii ma?!
Da, acum! am raspuns eu entuziasmat si am iesit afara pe poarta molfaind bucata de branza in short, papuci si atat.
Pustiul cel mare era Mihai si avea 14 ani. Da, era de-acolo dar din toamna urma sa mearga la liceu la Husi luase cu o medie buna chiar si pentru Bucuresti informatie pe care am primit-o repede fiindca se mandrea cu asta.
Era liderul grupului care continea un numar echilibrat de copii localnici si copii de la oras veniti la bunici. Probabil de-aia nu li s-a parut nimic ciudat ca rasarise un pusti nou in sat, in curtea Angelei.
Ii stia si era prieten cu pustii lui Gabi, asa ca i-am intrat in gratii usor. Bine ,nici nu ar fi fost greu - eram diferit de ei, chiar si fata de cei veniti de la Husi sau de la Vaslui. Vorbeam altfel, aveam parul mare, nu eram slab , bronzat puternic si musculos ca ei, hainele mele de tavaleala ar fi rivalizat cu hainele lor bune...si diverse alte chestii care ma faceau obiectul curiozitatii intregului grup.
Mergand spre Garla, despre care aflasem ca era o apa curgatoare la marginea satului, povestind despre Neptun si litoral, am trecut pe langa o casa mare, boiereasca cu gard zdravan de piatra unde, pe prispa, statea o fata blonda, slaba cu pielea alba si niste ochi mari si verzi. Era frumoasa cum nu puteai spune ca nu este si am vazut la Mihai, privind-o ca si el cu siguranta crede la fel.
- Oana, vii la garla cu noi? o striga plin de speranta el.
- Nu vin! E prea cald, raspunse fata de peste gard privind cu atentie grupul, cazandu-i privirea pe mine.
- Pai acolo te dezbraci ,nu stii? glumi Mihai.
- Ai vrea tu! se stramba fata lasand sa se vada o limba mica si roz iesita printr-un sirag de dinti perfecti si albi.
- Am gasit un bucurestean de-al tau! spuse Mihai, aratand spre mine. Eu, privind in toate directiile am evitat cat am putut de mult contactul cu privirea fetei dar am auzit foarte clar cand a zis :
- Da? Hai ca vin atunci!
Sa fie oare acesta motivul pentru care totusi fata alesese sa vina cu noi? Eu? Asta mi-a dat curaj sa ma uit spre ea pe masura ce iesea din curte si se apropia de noi.
Era putin mai inalta ca mine,dar doar o idee. De fapt...daca as fi stat drept, cu siguranta nu era mai inalta. (asa ca m-am indreptat rapid). Purta niste blugi roz taiati foarte sus, un maieu alb care ascundea niste sani mici si rotunzi, maini subtiri si frumoase ,umeri lati si un gat lung si foarte fin. Era cu adevarat o fata foarte frumoasa.
- Oana! mi-a zis ea, venind spre mine si intinzandu-mi mana intr-o maniera protocolara.
- Adi, i-am raspuns sigur pe mine ,intinzand-o la randul meu pe a mea.
Drumul spre garla a continuat si am aflat ca Oana era si ea de-acolo, avea 13 ani dar fusese data mai devreme la scoala si terminase a 8-a in clasa cu Mihai. Ei fusesera cei mai buni la invatatura - Mihai alesese sa mearga la Husi, Oana insa se muta cu toata familia in Bucuresti peste o saptamana si jumatate. Tatal ei avusese o oportunitate de angajare fiind inginer agronom la o ferma din Mogosoaia, mama ei era profesoara si obtinuse ca si Angi transferul la Bucuresti in urma aceluias examen iar ea intrase la liceu deja, la Caragiale si urma sa inceapa din toamna.
Eu treceam abia clasa a 6-a, dar pentru ei ,treceam a 7-a caci asa incepusem ,asa trebuia sa ma tin. Mai mare.
Oana era foarte curioasa despre Bucuresti si ma intreba tot felul de chestii. Eu, simtindu-ma important ii explicam si inventam acolo unde nu stiam. Ea ma asculta fascinata, eu ma simteam si mai important. Mihai glumea non-stop despre cat de snoaba si plina de aere se va intoarce de-acolo, ea ii raspundea cu aceeasi moneda despre cat de taranoi va ramane sa fie...am realizat repede ca ei de fapt se tot tachinau si cu siguranta lui Mihai ii pare rau ca ea urma sa plece.
Satul incepea sa se rareasca, drumul devenea din ce in ce mai umbros fiindca poteca pe care o luasem, rupta din drumul principal ne ducea acum printr-o padure scunda si deasa ,specifica malului unui rau. Dupa inca 5 minute, a inceput sa se auda susurul unei ape si, ne-am trezit pe malul garlei, intr-un luminis perfect. Acolo apa era mai lata si mai adanca , pamantul de langa ea era batatorit si uscat de nenumaratele prosoape si talpi de copii care il calcasera dar puteai sa stai si la umbra, mai ales sub una dintre salciile numeroase care se aflau in jur.
Copii au intins mai multe rogojini ,paturi si cearceafuri, s-au dezbracat care aveau haine si au sarit in apa. Eu, Oana si Mihai am ramas jos pe o patura povestind.
Bucata mea de branza nu a facut minuni si peste ceva vreme am realizat ca mi-este foame si sete. Aveam niste bani la mine (tata m-a invatat ca si in chiloti daca ies ca arde casa sa am bani la mine!) si i-am intrebat unde este un magazin.
- Am trecut pe langa el cand am venit incoace, nu l-ai vazut? intreba mirat Mihai.
- nu, e departe?
- Nu, e chiar la marginea satului la nea Ilie privatizatul spuse Oana. Vrei sa merg cu tine?
- Daca vrei, da, i-am raspuns eu bucuros.Mihai ,vii si tu?
- Nu, eu intru in apa, mi-e foarte cald! mergeti voi, capitalistilor. Glumi Mihai si ridicandu-se in picioare isi dadu tricoul vechi si ars de soare jos lasand sa se vada un corp suplu, bronzat si musculos de adolescent de la tara, zdravan si voinic.
Am luat-o cu Oana inapoi prin padurice pe poteca, continuand povestile noaste cand ,aproape de sat am gasit o haita de caini care trecand pe-acolo ne-au fixat cu privirea si doi dintre ei incepusera sa se apropie si sa maraie.
Acum, nu eram eu cel mai curajos din lume dar eram cu o fata foarte frumoasa, foarte speriata si, fiind din Bucuresti care pe vremea aia adapostea mai multi maidanezi decat oameni, stiam cam ce pot sa fac in situatia respectiva.
Am impins-o usor pe Oana in spatele meu, stapan pe situatie si m-am prefacut ca iau o piatra de pe jos. Toti cainii s-au dat binisor in spate si cei mai mici au si fugit in directia din care venisera insa cel mai mare dintre ei s-a repliat rapid si a inceput sa maraie si mai ostentativ. Oana, in spatele meu, m-am prins speriata de mana si m-a rugat sa fugim.
- Nu, daca fugim vin toti dupa noi si ne prind pana ajungem la apa i-am zis eu, tremurand putin la randul meu.
Am repetat figura cu piatra de mai multe ori dar din pacate incepuse sa nu prea mai aiba efect si javra se apropiase periculos de mult observand ca, totusi, nu e nicio piatra in mana mea.
La ultima tentativa chiar am ochit o piatra si apucand-o am aruncat-o direct in capul lui, aruncare cu noroc fiindca nu ma pricepeam deloc sa arunc absolut nimic care sa nimereasca si tinta.
Piatra, nu foarte mare dar aruncata cu putere a atins tinta insa, s-a auzit un zgomot infundat si potaia speriata a fugit chelalind dupa tovarasii lui de haita care nu mai erau acolo sa-i observe infrangerea.
Oana ma tinea strans de mana si pana la magazin mi-a povestit cum a muscat-o pe ea un caine si cum a mers la Husi in fiecare zi cu tatal ei ca sa-i faca niste injectii in burta...
Ii ascultam povestea si tot ceea ce puteam gandi era cat de minunat se simte palma ei mica si transpirata de emotie in mana mea. Chit ca atingerea era doar de conjunctura...tot era grozav.
Asa am ajuns tinandu-ne de mana la nea Ilie privatizatul si, m-am bucurat ca luasem pe cineva cu mine fiindca "magazinul" era casa omului si nu exista in afara portii deschise in fata careia stateau doi barbati cu o bere in mana, nimic nu lasa sa se inteleaga ca acolo ar fi vreun magazin.
Am intrat, am luat cateva pachete de biscuiti ,doua ciocolate " africana" cu alune, doua sticle mari de suc " Rio" si dupa ce am platit ,ne-am intors victoriosi cu prada la gasca de la garla.
- Ce multe ai luat! spuse Oana mirata.
- Pai si pentru copii, nu? am zis eu nedumerit.
- Pai da...dar au fost o groaza de bani!
- Nu a fost mult...nu prea am cheltuit din banii pe care mi i-a dat tata. Astia ii aveam prin buzunar m-am justificat eu.
Oana nu a mai zis nimic si, ajungand la gasca care acum se usca care pe unde apuca la soare, am realizat ca eu am facut o aroganta maxima demna de ziua cuiva de nastere. Cand am pus la comun tot ce luasem, toti copii se uitau la mine ca la Urs si in cele din urma, unul mai mic si mai curajos a intrebat daca poate sa ia...
- Sigur, am luat si pentru voi...am zis eu nedumerit.
In secunda aia fiecare copil s-a apropiat si, cand sa se napusteasca, Mihai i-a oprit.
- Stati asa turbatilor!...S-a apropiat de pachetul de biscuiti ,l-a desfacut si i-a intins pe toti pe tricoul lui, apoi a luat o ciocolata si a rupt toate patratelele.
- acum ia fiecare pe rand cate una pana nu mai sunt.
Copii s-au conformat si apoi, tot pe rand a baut fiecare cate o gura din sucul de portocale (sau ce naiba era ca avea un gust clar chimic) si cand l-au terminat au procedat la fel si cu a doua sticla. Eu si Oana am impartit un pachet de biscuiti si a doua ciocolata si, jumatate din sticla de suc fiindca atunci cand mai era doar atat Mihai le-a luat-o copiilor si mi-a inapoiat-o mie.
- Esti de treaba mai capitalistule! Sa ne traiesti! M-a batut camaradereste pe umar Mihai.
- Si m-a salvat si de "turbati" ! a completat Oana si apoi le-a povestit intreaga patanie cu haita de caini care se pare ca aveau porecla "turbatii" si mi... |
