|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro | | O lectie de istorie (1) | Autor : Anais19 - 2011-11-08
Citita de 7396 ori - Nota 7.18 (83 voturi) | | | Am coborat din taxi, taraind cu greu cele doua valize. Am cotrobait prin buzunare dupa cheii. Degetele reci m-au facut sa le scap pe jos. S-au amestecat cu zapada moale, care acoperea pamantul. M-am aplecat sa le caut prin zapada moale. Si in clipa cand am pus mana pe chei usa de la bloc s-a deschis brusc si m-a lovit drept in frunte. Mi-am pierdut echilibru si am cazut in fund.
Am ridicat capul si ochii mi s-au oprit asupra celui care provocase contactul fundului meu cu cimentul rece. Doi ochi albastrii ma priveau uimiti.
- Imi cer scuze, au grait ochii albastrii.
Mi-a intins mana mana si m-a ajutat sa ma ridic, iar eu am continuat sa-l privesc fix in ochi. I-am simtit palma calda si parca toata caldura din acea mana s-a raspandit in trupul meu.
- Da-ti-mi voie sa va ajut, a spus luand una dintre valize.
Am intrat dupa el in scara blocului. Am intrat in lift si acolo m-a intrebat:
- La ce etaj?
- Habar n-am, am raspuns eu dezmeticindu-ma.
Si chiar nu stiam. Numai fusesem la Iasi de ani de zile.
Ce cautam acolo?
Poveste lunga, dar ca sa o scurtez: solicitasem transferul din Bucuresti la Iasi in mijlocul anului scolar. Fugisem de realitatea care ma tortura. Nu mai suportam sa-mi vad fostul cu noua lui iubita. Toti trei in aceiasi cancelarie. Pentru mine era prea mult. Si mai ales sa vad nonsalanta cu care se afisa la bratul lui, razandu-mi parca in nas. Initial solicitasem transferul cu inceputul anului scolar urmator, crezand ca voi putea suporta. Dar mi-am dat seama repede ca imi venea sa-i iau la palme pe amandoi. Asa ca am vorbit cu o fosta colega de facultate, care lucra la minister, cerandu-i sa-mi accelereze transferul. Si dupa Anul Nou m-a sunat sa-mi spuna ca gasise loc la un liceu din Iasi, asa cum ii cerusem eu. Urma sa ma prezint dupa vacanta dintre semestre.
Eram atat de pornita sa rup cu totul incat nu-mi era de ajuns sa schimb scoala. Asa ca cerusem insistent sa ma transfere in alt oras. Alesesem Iasi-ul pentru ca acolo avusesem o matusa care imi lasase un apartament. Numai fusesem acolo de vreo doi ani de zile, mai précis de cand murise femeia, si apartamentul il lasasem exact in stare in care-l mostenisem.
Gasisem adresa pe un plic ratacit prin casa, dar numai stiam nici cum sa ajung, nici la ce etaj era. Am parasit Bucurestiul in graba, ca un hot, indesandu-mi hainele in doua valize. Vroiam sa nu mai am motiv sa ma intorc, gasisem inclusiv chiriasi pentru apartamentul din Bucuresti.
Asa ca iata-ma la Iasi, intr-un lift alaturi de un tanar care tocmai m-a intrebase la ce etaj urcam. M-am scotocit prin geanta dupa adresa gasita acasa si cand in sfarsit am dat de ea, am exclamat victorioasa:
- Apartamentul 28!
- Etajul 4, mi-a raspuns zambind amabil.
In lumina slaba a becului din lift m-am uitat la el mai bine. Nu cred ca avea mai mult de 18 ani. Imbracat cu o geaca subtirica pentru cat de frig era afara, cu un fular in jurul gatului, iar parul saten aranjat cu grija, coafat as putea spune, ii lasa libera fruntea inalta.
Am coborat cand liftul s-a oprit si l-am lasat sa-mi arate unde se afla apartamentul, oricum parea ca stie mai bine ca mine. Am rotit cheia in broasca si am deschis usa. Un damf de aer inchis m-a lovit direct in nari. Am pasit inauntru cu teama. Nu stiu de ce. Totul parea incremenit in timp. Acoperit de un strat de praf. Niste flori uscate tronau intr-o vaza pe masa din sufragerie. Si totul arata atat de batranesc, gata sa se dezmembreze.
- Trebuie sa renovez totul. Nu pot trai asa! mi-am zis cu jumatate de glas.
- Cam asa-i. Arata ingrozitor, l-am auzit pe baiatul cu ochi albastrii care ma urmase.
M-am uitat la el, avea inca in mana una dintre valize. Mi se parea ciudat sa-l vad inca acolo, asteptand parca ceva. Am deschis fereastra pentru ca simteam ca ma sufoc in aerul inchis. O pala de vant a umflat perdeaua ingalbenita si m-am trezit prizoniera ca intr-o panza de paianjen. Nu reuseam sub nici un chip sa ma eliberez. Si cu cat dadeam mai mult din maini cu atat ma incurcam mai rau in perdea.
Exasperata, tocmai ma pregateam sa trag cu forta de perdea cand l-am simtit cum imi prinde pumnii in mainile lui.
- Calmeaza-te!
L-am privit uimita si am vazut cum ridica perdeaua si ma elibereaza din maleficul material. Cat de simplu a rezolvat totul! Am simtit perdeaua cum cade in spatele meu si am ramas pironita cu ochii in ochii lui albastrii.
O noua pala de vant a umflat perdeaua care acum flutura pe langa noi. Si deodata un zgomot de vas spart m-a smuls din privirea lui care ma acaparase cu totul. Vantul puternic daramase vaza cu flori uscate, care se rostogolise si cazuse pe jos, facandu-se tandari.
- La dracu! Inca ceva de strans, am spus eu indreptandu-ma spre cioburi.
M-am aplecat cu gandul sa le strang. A venit langa mine si am inceput sa strangem amandoi cioburile. Nu stiu de ce i-am zambit. Mi-a zambit inapoi. Apoi m-am taiat la deget. Am privit uimita la sangele care iesea din taietura. Un firisor subtire, apoi un strop. M-a luat de mana si m-a tras dupa el spre baie. A deschis robinetul de apa si o apa ruginie a tasnit in chiuveta. Dupa cateva minute rugina s-a dus si apa transparenta curgea linistita.
- E rece, am scancit eu cand mi-a bagat mana sub jetul de apa.
Era rece ca gheata. Mi-am tras mana inapoi. M-a apucat din nou de mana si a bagat-o sub apa. Abia atunci l-am privit in oglinda de deasupra chiuvetei. Era in spatele meu si bratele lui ma cuprinsesera. Mana stanga o tinea pe marginea chiuvetei, langa a mea, iar cu mana dreapta imi tinea mie degetele sub jetul de apa rece. Ii auzeam respiratia langa urechea mea, ii simteam pieptul lipit de spatele meu. El insa nu era atent la mine, ci la degetele mele, tinute cu forta sub apa rece ca gheata. Am simtit un ghem in stomac.
“Ce puii mei?! Doar nu mi se aprind calcaiele dupa un pustan?” mi-am zis mirata.
Sangele s-a oprit. Imi simteam degetele amortite, iar mana mea inca zabovea in mana lui. Si atunci a ridicat ochii de la degetele mele si privirile ni s-au intalnit in oglinda.
- Mersi, am spus eu zambindu-i. E a doua oara cand ma salvezi!
- Eh, nici chiar asa!
Cred ca in clipa aceea a realizat cat de aproape era de mine pentru ca l-am vazut cum se retrage.
- Stii cumva un supermarket prin apropiere? am intrebat eu.
- Da, e unul destul de aproape….Daca vrei merg cu tine, a continuat dupa o pauza de cateva secunde.
- Dar maine, ca acum e déjà tarziu. Vino pe la 10, i-am spus conducandu-l spre usa. Stai, am spus eu cand el tocmai iesea pe usa. Nici macar nu stiu cum te cheama.
- Iulian, mi-a raspuns intinzandu-mi mana.
- Ana, imi pare bine.
Si a plecat. Am ramas singura, inconjurata de fantomele mele si ale matusii moarte. Am aprins lumina in toata casa si am inceput sa o inspectez. Curatenia nu era suficienta. Ar fi trebuit sa renovez. Peretii erau scorojiti, mobila statea sa cada, parchetul arata ingrozitor, geamurile scartaiau. M-am apropiat de dulapul din dormitor si l-am deschis. Pana la urma trebuia sa dorm, dar ca sa dorm trebuia sa fac patul. Si pentru asta imi trebuiau niste asternuturi. Macar nu erau mancate de molii. Am scos un cearsaf, doua fete de perna, mai ramanea sa gasesc un cearsaf pentru plapuma. Si tot cautand printre cearsafuri am gasit un plic. Mare, maro. L-am scos curioasa. Era sa cad din picioare cand m-am uitat in el. Bani, si nu lei, ci euro. Multi.
“La dracu, zic, ce noroc pe mine!” Am rasturant plicul in pat si cand am terminat de numarat aveam in posesia mea frumusica suma de 10.000 de euro. Si asta nu era tot, in plic mai erau niste documente. Doua contracte de vanzare-cumparare, in care matusi-mea cumpara doua apartamente. Mai uimita decat de descoperirea banilor si a contractelor, ma tot intrebam de unde o fi avut matusi-mea bani de asa ceva. Si imi tot repetam “Ce noroc pe mine!” .
Pentru ca era intr-adevar noroc …chior. Acu sa fim seriosi, din salariul de profesoara de abia supravietuiam. Ce ma salvase pe mine pana atunci fusese ca aveam propria locuinta si ca o imparteam cu cineva. Altfel, nu as fi facut fata. Si acum, sa gasesc asa dintr-o data o ditamai pleasca!
Am adunat banii, i-am pus la loc in plic si am inceput sa studiez contractele. Erau originale, pareau si autentice. Iar cele doua apartamente erau cumparate tot in Iasi. Am decis sa merg la notarul a carui semnatura si stampila aparea pe acte. Macar asa puteam sa verific daca actele erau bune de ceva. Am pus plicul la loc in dulap, sub cearsafuri. Si mi-am facut patul. Eram prea obosita sa mai fac nazuri. Am adormit extrem de repede, multumindu-i in gand matusii mele.
A doua zi m-am trezit la 7 dimineata. Imi ghiortaiau matele de foame. Inutil sa caut ceva in bucatarie, poate doar paine uscata si gandaci morti. Asa ca am cautat in valiza chimicalele pentru baie, apoi am cotrobait dupa un prosop si m-am indreptat agale spre baie.
Apa…rece ca gheata iarasi. Am asteptat 10 minute pana a trecut toata rugina si a venit apa calda. M-am spalat incet, meditand la ce aveam de facut. In primul rand sa cumpar o alta serie de chimicale, dar din cele utile pentru curatenie, apoi sa cumpar ceva de mancare, iar apoi, dupa-masa, sa pornesc in cautarea notarului al carui nume aparea pe acte. Numai vorbesc ca trebuia sa ma prezint si la scoala inainte de inceperea noului semestru ca sa-mi aflu orarul.
Am iesit din baie infasurata in prosop si am inceput sa caut in valiza haine curate. Nu prea puteam nici sa le insir. Asa ca am ales la nimereala un pulovar verde si niste blugi negri. Matele mele continuau sa ghiortaie, asa ca m-am decis sa ies in cautare a ceva de mancare, chit ca era si paine goala.
Din fericire pentru mine am gasit repede un magazin care avea de la paine la detergent. Mi-am luat ceva de mancare si m-am intors acasa. Hm, acasa! Da, era acasa. Ca doar acolo aveam sa locuiesc.
Dupa ce am mancat am facut o lista cu ce as avea de cumparat. Am verificat frigiderul sa vad daca mai merge, masina de spalat. Amandoua erau praf.
“Macar am bani sa cumpar unele noi”, mi-am zis. Si in timp ce indesam in portofel suma pe care am crezut-o eu suficienta, am auzit sunand la usa.
Era 10 fix, iar baiatul cu ochi albastrii venise. Am plecat impreuna la cumparaturi. Ma amuza situatia, de ce sa neg. Pana la urma prezenta lui mi-a fost mai mult decat utila, si nu doar ca sa care plasele, ci sa-mi tina de urat. Ma asteptam sa fie flusturatec si cu preocupari tipice de adolescent. L-am gasit usor blazat, plictisit de viata si fara obiective concrete. Cam ca toti cei de varsta lui. Mi-a marturisit sincer ca el a incercat totul si ca singurul lucru care i-a mai ramas de facut ar fi o crima. Dar daca ar fi sa faca asa ceva, ar vrea sa fie o crima perfecta.
Am ras, amuzata de superficialitatea lui. Cum poti sa spui ca ai incercat totul la 18 ani? Ca te plictisesti? Ca nu mai ai ce sa faci? Asta m-a intrigat.
Pana in acel moment contactul meu ca profesoara fusese destul de limitat cu adolescentii. Preferasem sa iau clase de gimnaziu, copii mi se pareau mai maleabili, mai usor de strunit. Plus ca nu aveai de luptat cu ignoranta crasa de care dadeau dovada cei mari. Golurile din mintile celor de gimnaziu nu erau chiar asa de mari si puteai sa le starnesti curiozitatea mult mai usor. Avusesem de a face cu cei de liceu de cateva ori cand tinusem locul unei colege. Si ma enervasera la culme, prin insolenta lor, prin ignoranta lor, prin indiferenta lor. Mi se pare incredibil sa treci prin scoala si sa nu ai niste cunostiinte de baza. Unii dintre ei erau de o prostie uimitoare.
Am pierdut jumatate de zi facand cumparaturi si cand am terminat de achitat si ultimul bec l-am invitat la masa. Vroiam sa-i multumesc pentru ajutorul primit. M-a refuzat. A zis ca prefera sa plateasca si nu sa fie invitat de o femeie. Am zambit placut surprinsa si ne-am asezat la masa.
Intr-un final am ajuns acasa in jur de ora trei dupa-masa. Eram prea obosita ca sa mai pornesc in cautarea notarului, plus ca déjà era tarziu pentru asa ceva. Notarii au intotdeauna program de lauze.
Iulian m-a ajutat cu plasele pana acasa, ce sa mai…pana in sufragerie. Acolo le-am abandonat pe covor, in mijlocul camerei. Ma apuca groaza numai cand ma gandeam cat aveam de munca. A doua zi urmau sa vina frigiderul si masina de spalat.
- Vrei sa te ajut? m-a intrebat el.
- Hm, oricat ar fi de tentant, am si o limita de bun simt. Deja ai facut suficient. Dar iti multumesc pentru bunele tale intentii.
- Pai atunci eu plec!
- Mersi mult, inca odata, am spus eu conducandu-l.
M-am intors apoi in sufragerie. Si am inceput sa insir tot ceea ce cumparasem pe masa din sufragerie. Imi facusem in mare un plan de atac si in primul rand trebuia sa scap de toate toalele defunctei. Le-am adunat frumos in saci. Au urmat bibelouri, mileuri, flori de plastic, reviste vechi, borcane, ghivece cu flori uscate, perdelele infecte, draperiile pline de praf si de panze de paianjen.
Geamurile au ramas golase si urate. Tocaraia era de lemn, scartaia, era mancata de carii. Clar trebuia sa le schimb. Asa ca m-am imbracat iarasi si am plecat spre un magazin pe care-l vazusem pe drum ca faceam geamuri termopan. M-am intors insotita de un lucrator care a luat masurile. Doua zile mai tarziu veneau sa le puna. In clipa cand oamenii urcau cu geamurile si tamplaria PVC am dat nas in nas cu Iulian.
-Hei, stii ce vroiam sa te intreb. As vrea sa zugravesc. Dar nu stiu pe nimeni. Poti sa ma ajuti?
- Da, sigur, dar ar fi bine sa mai astepti macar pana in martie. E cam frig.
- Hm, da, cred ca ai dreptate.
Intre timp, cu o zi in urma fusesem sa caut notarul cu actele pe care le gasisem in casa. Erau autentice. Asta da noroc! Ajunsesem si la scoala. Incepeam de luni dimineata, de la ora 8 si aveam si clasa de dirigentie. Preluam o clasa de a XI, a carei diriginta tocmai nascuse si in locul careia venisem eu. Eram un pic curioasa cum o sa ma descurc. Mai ales ca materia mea avea darul de a plictisi adolescentii. Nimeni nu vrea sa stie istorie. Toti o considera plictisitoare. Si totusi poti invata atatea stiind trecutul! Pe cei mici e mai usor sa-i faci atenti, sa ii faci sa-si doreasca sa cunoasca, sa le starnesti curiozitatea si sa-i faci sa se implice, sa fie activi la ora. Pe cand cei mari au cu totul alte preocupari in timpul orelor. Incepand de la machiaj si terminand cu impresii despre ultimul album al celor de la BUG Mafia sau ultima melodie a lui Guta, depinde si ce specimene nimeresti in clasa.
Am intrat in casa. Iar Iulian m-a urmat curios.
- Ce golas arata fara perdele. Parca sunt ochi fara sprancene.
- Nu-i asa, am spus eu bucuroasa sa aud pe cineva observand uratenia geamurilor. Sunt asa de obosita si plictisita. De cand am venit numai smotruiala. As iesi pe undeva, dar n-am cu cine. Nu cunosc pe nimeni.
- Cum nu cunosti? Pai si eu? Uite, daca vrei vino cu mine maine seara. Ies cu niste prieteni. Si nu suntem toti adolescenti. Vine si unchiul meu, iar el e de varsta cu tine.
- Da’ de unde stii tu ce varsta am eu?
- Intuitie, a spus zambind.
- Bine! Hai ca vin.
A doua zi, pe seara a venit sa ma ia. Bineinteles ca nu eram gata. Nu stabilisem concret o ora si nici nu stiam unde mergem.
- Nu stiu cu ce sa ma imbrac, am spus eu indecisa. Unde mergem?
- Pai intr-un club.
M-am uitat la el. Si de sub geaca neinchisa se vedea un tricou albastru inchis.
- Doar atat ai pe tine, am intrebat eu atingandu-l pe tricou.
L-am simtit incordand abdomenul la atingerea mea.
- Cum poti sa umblii asa? Nu-ti este frig? Doamne, eu nu va inteleg, am spus clatinand din cap.
- Parca ai fi mama!
- Pai pe bune! Afara e un frig de crapa pietrele si tu umblii asa!
- Sa nu-mi spui ca ti-e frica sa nu racesc, mi-a raspuns smechereste.
- Frica nu, stiu sigur ca ai sa racesti! Care iti place mai mult? l-am intrebat aratandu-i doua tricouri.
L-a ales pe cel mai simplu, un tricou alb, fara desene, fara nimic special pe el. Am disparut in dormitor sa ma imbrac. Apoi mi-am prins parul repede intr-o coada, am bagat niste bani in buzunar, cheia in alt buzunar si eram gata. Am tras geaca pe mine, o caciula si manusi pentru ca nu aveam chef sa-mi inghete urechile si mainile.
- Gata, putem merge!
Pe drum ne-am intalnit si cu prietenii lui. Evident, tot adolescenti. Incepeam sa ma simt un pic aiurea. Asteptam sa apara unchiul de varsta mea. Care pana la urma nu a mai venit.
“La dracu, am iesit sa ma distrez putin!” mi-am zis decisa sa ma simt bine. Ce nu stiam eu era ca gusturile baiatului cu ochi albastrii erau ale altei generatii. Si in clipa cand am intrat in club am crezut ca-mi explodeaza timpanele. Mai fusesem si eu prin cluburi, dar parca nu urla muzica asa. Tech-house si minimal.
“WTF?, mi-am zis in gand, asta-i muzica? O sa raman fara timpane.”
Dupa vreo doua pahare de cocktail-uri alcoolice, muzica nu mai era chiar asa rea. Reuseam chiar sa ma si misc in ritmul ei. Dar o simteam in capul pieptului, ca un ciocan care ma loveste. Imi zguduia tot corpul. Si ca supliciul sa fie complet, Iulian dansa pe langa mine, atingandu-ma din cand in cand. Ii simteam mainile calde cateodata atingandu-se de bratele mele s... |
 |
|
|
|
|
|
|
