Iulian, mai rapid ca mine, m-a tras de mana si in ultima secunda am reusit sa intram sub catedra. Am auzit usa deschizandu-se. Am vazut lumina si i-am auzit pasii pe parchetul din clasa. Era fix langa catedra. Tremuram de frica, inima imi batea sa-mi sara din piept. Langa mine, Iulian ma tinea strans de mana.
Pasii s-au departat, lumina s-a stins si usa s-a inchis. Iar noi am rasuflat usurati. Am mai asteptat cateva secunde, nemiscati, chirciti sub catedra.
- Ai innebunit? am spus eu in soapta, dand in el. Ai innebunit?! Sa numai faci asa ceva niciodata!
Am dat sa ies, dar neatentia m-a costat o lovitura cu capul in catedra.
- Au, numai tu esti de vina.
Iar el radea pe infundate, amuzat de situatie, prea putin pasandu-i ca scapasem ca prin urechile acului.
- Nu mai rade, zmeule!
Ne-am apropiat de usa si am deschis-o cu grija. Din fericire nu mai era nimeni, am iesit tiptil, mergand in varful picioarelor. Ma simteam ca un elev care face o prostie, iar el continua sa chicoteasca in spatele meu. O data ajunsi la scari, le-am coborat in fuga si cand mai aveam doi pasi pana la usa, scorpia de istorie iesea dintr-o clasa de la parter.
Era prea tarziu ca sa ne ascundem sau sa fugim. Iar ca situatia sa fie mai dificila usa de iesire pentru elevi era incuiata. Trebuia sa traversam toata scoala si sa iesim pe la profesori. Pe unde trebuia sa ies eu in mod normal.
Ne vazuse si se oprise mirata in mijlocul holului. Un ranjet hidos i se citea pe fata. Iar simteam cum incep sa tremur, timorata de aerul ei superior. Si dintr-o data il aud pe Iulian:
- Stiti, eu vroiam sa va multumesc pentru carte si vroiam sa va intreb daca mai imi puteti recomanda una.
M-am uitat la el uimita si recunoscatoare in acelasi timp. Desi cusuta cu ata alba, era o scuza.
- Da, sigur Iulian, am spus eu mergand alaturi de el pe mijlocul holului. Buna seara!
- Buna seara!
Am salutat-o amandoi, trecand pe langa ea si ne-am continuat drumul, discutand despre o presupusa carte de istorie. Cand, in sfarsit, am ajuns la usa l-am privit din nou, rasufland usurata. M-a surprins aerul lui calm, rece, pe care si l-a pastrat tot drumul. Ce stranie era senzatia sa-l vad mergand alaturi de mine. Pentru prima oara aveam impresia ca langa mine e un barbat, si nu un adolescent. Ma uitam la profilul lui serios si ma surprindea sentimentul de siguranta pe care-l exprima.
Am ajuns acasa si am urcat impreuna. Nu stiu de ce, dar ma asteptatm sa intre la mine si totusi nu a facut-o. Si-a luat la revedere si a urcat la el. Eram uimita de atitudinea lui mai ales dupa tot ce se intamplase in scoala.
Dar n-am avut prea mult timp sa cuget la acest lucru pentru ca o noua serie de sms-uri, la fel de vulgare si amenintatoare mi-au atacat retina. Enervata la culme am sunat avocata, iar apoi pe Dorin. Eram decisa sa merg la Bucuresti si sa-mi recuperez masina. Din fericire Dorin era liber si am decis sa plecam a doua zi dimineata cu autocarul, cu putin noroc urma sa ne intoarcem in aceiasi zi.
Multumita de aceasta decizie m-am indreptat spre baie. Aveam chef sa stau in apa o ora cel putin. Asta ma relaxa tot timpul. Am iesit din apa dupa o ora, mai obosita ca oricand. Mi-am programat ceasul sa sune la 5 dimineata si cand sa ma bag in pat am auzit ciocanind la usa. Stiam ca e Iulian. De altfel nici nu avea cine altcineva sa fie.
- Ah, ce bine ca ai venit. Am nevoie de ajutorul tau.
- Al meu, a intrebat mirat.
- Da, da, al tau. Trebuie sa plec la Bucuresti maine dimineata. Nu stiu sigur daca reusesc sa ma intorc tot maine.
- Pleci?!
Mi s-a parut ca era dezamagit.
- Da, am de rezolvat o problema personala…si, uite, am spus dandu-i o cheie de la apartament, vroiam sa te rog sa treci pe la Mitica. Sa vezi daca are de mancare si apa. Crezi ca se poate?
- Da, sigur. Ce problema? m-a intrebat cu jumatate de glas.
- E ceva personal, Iulian. Nu te supara daca nu intru in detalii, dar nu e nici momentul si ….
- Si ce?
In ultima clipa mi-am dat seama ca eram pe cale sa spun o prostie si sa-l jignesc printr-o remarca rautacioasa. M-am abtinut sa spun ca “nici nu e treaba ta”.
- ….si multumesc, am spus eu pupandu-l pe obraz.
Vroiam sa ramana cu mine in noaptea aceea. Imi doream sa ramana, dar n-am indraznit sa-i spun. Il vazusem cum se schimbase la fata cand nu-i raspunsesem concret la intrebare.
Mirosea bine. Ii simtisem parfumul cand il sarutasem pe obraz.
- Noapte buna, darling. Incui tu?
Si am plecat spre dormitor. M-am bagat in pat si am asteptat. Stiam ca inca nu plecase, mi-am luat cartea si in clipa aceea l-am vazut in pragul usii. Sprijinit de tocul usii, ma privea.
- S-a intamplat ceva? am intrebat eu privindu-l peste ochelari.
- Nu, doar ca…a spus apropiindu-se de pat.
S-a asezat langa mine.
- Doar ca ce?
Mi-a dat ochelarii jos si mi-a luat cartea din mana. A ramas asa, privindu-ma.
- Eu venisem pentru altceva.
- Da?! am facut eu pe mirata. Pentru ce? Nu-mi spune ca pentru meditatii la istorie?!
- Ba da, ca banuiesc ca la anatomie nu dai, a spus in timp ce mana ii aluneca sub plapuma.
- Ba pot sa dau si la anatomie, darling. Totul e sa-mi spui ce parte a corpului te intereseaza.
- Da?! a spus inaintand cu mana pe piciorul meu. Pai momentan ma intereseaza doar aceasta parte, care o ating acum, a spus ajungand cu mana pe pubisul meu. As vrea sa o vad.
Am tras plapuma si am indoit picioarele, desfacandu-le. Camasa a alunecat spre pantecul meu, descoperindu-mi tot sexul. S-a asezat mai comod.
- Vezi bine?
- Pot sa o si ating?
Degetele i-au inaintat printre picioarele mele si am tresarit de placere cand mi-au atins labiile. Am ridicat usor din bazin, iar el a inaintat spre mine. Ii simteam degetele atingandu-mi fiecare particica, curios si privind atent. Fiecare atingere era asa de delicata, apoi a alunecat cu un deget in mine, la fel de curios si atent, cercetand fiecare centimetru, miscandu-se incet in mine. Ma simteam din ce in ce mai bine. Apoi s-a aplecat usor spre mine si i-am simtit buzele atingandu-mi clitorisul, gustandu-l, limba i-a alunecat pe labii, apoi a revenit, facandu-ma sa gem de placere. Si ce ma innebunea si mai mult era incetineala cu care facea totul, de parca studia atent fiecare bucatica de piele. Limba i se misca dureros de incet, iar degetul continua sa imi atinga punctul G, stimulandu-l. Simteam ca mai am putin si termin. Era incredibil. Inca odata ma uimea. Ma uimea el, ma uimea cat de bine ma simteam cu el de fiecare data cand “ma vizita”. Am strans cearsaful in pumni si mi-am incordat bazinul, tremuram din toate incheieturile iar el continua sa-si plimbe limba peste labiile mele, privindu-ma cu satisfactie. Stia ca am terminat.
S-a intins apoi langa mine si m-a luat in brate. M-am ghemuit langa el, ma simteam fericita. Pentru prima oara dupa mult timp chiar imi era bine. Ii simteam mana jucandu-se cu parul meu si pentru o clipa am avut impresia ca suntem impreuna din totdeauna. Am adormit unul in bratele celuilalt.
Dimineata m-a trezit piuitul telefonului. L-am oprit mecanic si m-am ridicat in capul oaselor. Langa mine, Iulian dormea linistit. Nu schitase nici un gest cand alarma de la telefon sunase. Nu m-am putut abtine sa nu-l admir.
M-am dat jos din pat cu grija si m-am dus la baie. Cand am revenit in camera, dormea in continuare, doar ca se mutase pe locul meu, strangand perna in brate. Mi-am luat hainele si am plecat sa ma imbrac in sufragerie. La 5 si un sfert ieseam pe usa. M-am intalnit cu Dorin la autogara. Sapte ore mai tarziu eram la Bucuresti, iar la ora 14 ii bateam la usa fostului meu sot. Dupa uimirea dupa fata lui nu se astepta la o asemenea surpriza. Ramasese mut in dreptul usii. Din casa i-am auzit vocea ei.
- Cine-i draga?
Si pentru ca el nu i-a raspuns, cateva secunde mai tarziu era si ea la usa.
- Ce vrei? a intrebat cu tupeu.
- Cheile de la masina m e a, am spus accentuand cuvantul “mea”.
- Poftim? s-a ratoit la mine.
- Nu am fost suficient de clara? Imi vreau masina, am spus uitandu-ma la el.
- Ce masina, draga? E si masina lui.
- Uite ce e…eu cu tine nu discut. Cu el am treaba, am spus aratandu-l cu degetul pe fostul sot.
- Cu mine nu discuti? Da’ ce, eu am raie? Sunt proasta? Sau ce? Auzi la ea, cu tine nu discut, a spus incercand sa ma imite.
Déjà incepeam sa ma enervez. El statea ca prostu in targ, fara nici o reactie.
- Ai de gand sa-mi dai cheile si actele, ca nu pot sa stau aici la nesfarsit.
- Nu-ti draga nimic. Spune-i si tu, ce taci ca pampalaul. Ca doar e masina ta!
- Da, asa-i. E masina mea, a spus deodata. Ia cara-te si lasa-ma dracu in pace.
- Nu plec pana nu-mi dai cheile!
- Ce cheia, fa? Tu n-auzi sa pleci? Ce pula mea vii ca miloaga dupa masina, cand tu nici permis nu ai. Hai mars, in pula mea!
- Cum iti permiti, nesimtitule? Cum poti sa-i vorbesti asa unei femei, cu atat mai mult unei femei care ti-a fost sotie?
- Da’ asta cine-i? Noul tau cordaci? Te fute bine moldoveanu?! Esti multumita? Ca de mine nu stiai decat sa te plangi, curva dreacu…Vezi ca asta e futacioasa rau, ii place pula…Ia zii, fa, iti da bine la muie? Io sugi si lui cum mi-o sugeai mie?
Imi venea sa intru in pamant de rusine. Nu-mi venea sa cred ce aud. Pur si simplu nu aveam replica, mi se parea ca am in fata mea un strain, un om pe care nu-l cunosc.
- Zii, fa??? Tot asa disperata dupa pula esti? De aia vrei masina? Sa te cordeasca asta in ea?...Vezi ca la femeie ii place pula rau de tot. Cu cati moldoveni te-ai futut de cand ai plecat, fa? Cati ai supt? Ce-ti mai place sa simti pula in pizda….Hai fa, du-te dreacu cu masina ta cu tot….ca tot nu ti-o dau!
Eram fara replica. Nu indrazneam sa mai deschid gura sa zic ceva. Pur si simplu nu recunoasteam omul care acum ma trata ca pe ultima curva. Omul cu care eu ma maritasem, omul pe care-l iubisem. Parea o cu totul alta persoana. Si in clipa aceea am renuntat.
Scarbita de grotescul situatiei, de marlania lui si a ei, am renuntat. Cand a tacut decizia era déjà luata. Nu avea rost sa ma cert cu astfel de oameni prin tribunale, pe la politie pentru o masina. Nu mai conta ca eu dadusem banii pe ea, pur si simplu nu o mai vroiam.
- Hai sa mergem! i-am spus calma lui Dorin.
- Gata? Nu mai vrei masina?
M-am abtinut cu greu sa nu-i spun “Sper sa intrati cu ea in primul stalp.”
- Nu, sa o stapaniti sanatosi. Eu renunt.
Le-am intors spatele si am plecat. N-am mai auzit restul de cuvinte. Pentru mine cei doi nu mai existau.
In aceiasi seara am luat autocarul spre Iasi. Nu am vorbit tot drumul. Imi era prea rusine sa spun ceva. Dorin m-a lasat in pace…o vreme. Priveam absenta pe geamul autocarului, era déjà noapte, plecasem tarziu de la Bucuresti, cand i-am simtit mana pe umarul meu. Am tresarit si m-am intors spre el. Mi-a za... |
