Din pacate pentru mine lucrurile nu erau tocmai roz. Cu nici unul dintre ei. L-am revazut pe Iulian la scoala. Initial suparat, evitandu-ma, abia salutand. Apoi prezent la ore si totusi neatent, indiferent, trist. Uneori se uita in ochii mei reprosandu-mi din priviri ceea ce nu avusese curajul sa o spuna cu voce tare. Si ma dureau privirile acelea.
Apoi intr-o zi n-a mai invatat. Am ramas surprinsa. Era pentru prima oara cand facea asa ceva, cel putin la ora mea. Nu era genul care tocea, din contra. Niciodata nu stia lectia pe dinafara, dar stia esentialul, stia datele importante, iar uneori detalii care ma surprindeau, detalii care nu se gaseau in manual. Acum insa, cu o incapatanare incredibila, nu spunea nimic.
L-am lasat in pace, mai facusem si altadata exceptii pentru elevi care stiam ca de obicei invata. Si cand ora s-a terminat l-am rugat sa ramana putin. Parea incurcat de rugamintea mea.
- S-a intamplat ceva?
Nimic, aceiasi tacere incapatanata.
- Iulian, faptul ca intre noi s-a intamplat ce s-a intamplat nu inseamna ca tu nu mai trebuie sa inveti. Pot sa inteleg ca esti suparat, dar materia in sine nu are nici o legatura cu toata povestea asta.
- Da, asa e. Aveti dreptate. Imi cer scuze, nu o sa se mai repete.
Atat si nimic mai mult.
A doua zi m-a cautat sa-mi inapoieze o carte care i-o dadusem.
Din ziua aceea a devenit si mai rece, si mai indiferent. De invatat invata doar strictul necesar, cat sa ia nota de trecere, nici un alt interes. Si imi parea rau, pentru ca era unul dintre putinii cu care puteam discuta, cu care puteam avea un dialog despre istorie, care chiar era interesat de materie. Dar si mai rau imi parea ca nu ma mai vizita. Ma obisnuisem cu el, cu intrebarile lui si conversatiile cu el, cu prezenta lui, cu interesul pe care-l avea fata de persoana mea.
Si dintr-o data nu mai era nimic, doar indiferenta.
Puteam sa-l caut eu? Si sa-i spun ce? Incetul cu incetul m-am resemnat.
Il urmaream uneori cu privirea, cand avea cate o noua prietena, pe care o plimba ostentativ prin fata mea.
Zilele au trecut repede, lunile la fel si a venit sfarsitul de an cu banchetul celor de a XII, unde, de voie de nevoie, trebuia sa fac act de prezenta.
Cat despre Dorin, sincer, nu aveam curajul sa-l caut. Imi era rusine. De ce? Nu stiu nici eu. Pana la urma nu se intamplase nimic concret intre noi si faptul ca daduse nas in nas cu Iulian in apartamentul meu nu mi se parea asa grav. In definitiv, era casa mea, eram libera… Si totusi, nu puteam sa nu ma simt prost fata de el. Fusese asa dragut cu mine.
Asa ca intr-o zi, mai précis in aceiasi zi in care era si banchetul, l-am cautat. Cu aceiasi scuza patetica, motanul. A zambit amabil, nu a mentionat incidentul deloc si eu am simtit nevoia sa ma scuz si sa-i explic ce cauta Iulian la mine in casa…dar cum sa-i explic si faptul ca-l gasise comod, ca la el acasa. Pana la urma am decis sa fiu onesta si sa spun tot adevarul. Ce rost avea sa scornesc vreo minciuna?
Cand am terminat de povestit, a zambit iar. Se parea insa ca onestitatea mea era putin tardiva. Am aflat ca acceptase o specializare in Anglia. Urma sa plece pentru vreo 4 luni si sa revina in toamna. A ramas sa ne auzim atunci. Asa ca am plecat acasa, mai pleostita ca niciodata. Se parea ca toate corabiile mi se scufunda!
Nu prea eram in apele mele. Ma sunase si avocata sa-mi spuna ca procesul de divort se amana inca o data. Ma amarasem, credeam ca renuntand inclusiv la masina lucrurile nu vor mai fi complicate…dar justitia are propriul ei mers, independent de vointa noastra, a indivizilor.
Si ca supliciul sa fie complet, in acea seara era prezent si Iulian, care la acel moment avea o prietena care tocmai termina clasa a XII-a. Ai fi zis ca o agatase intentionat…sa-mi faca mie in ciuda. Ii priveam cu invidie cum danseaza si rad.
Pana si Rodica se simtea bine. Ma imprietenisem cu ea, si intr-un acces de sinceritate ii povestisem ca eram in plin proces de divort. Ii povestisem si de Dorin, si ca ma insotise la Bucuresti….dar nimic de Iulian. Iulian era secretul meu. De atunci ma tot intreba cum merge procesul si ce face Dorin. Mai mult de gura ei ma dusesem sa-l caut in acea zi.
Iar acum, mai amarata ca niciodata, stateam la masa si ma uitam la altii cum se distreaza. Cred ca era trecut de miezul noptii, cand din cauza fumului de tigari si a muzicii tare, am simtit ca ma ia cu ameteala. Am iesit afara sa-mi revin. M-am asezat pe o banca.
- Esti bine?
Era Rodica. S-a asezat langa mine.
- Da, da. Doar putin ametita.
- Ce ai? Ca ai fost toata seara posomorata.
- Nimic, am zis eu ridicand din umeri. Am fost sa-l caut pe Dorin, pleaca in Anglia la o specializare pentru 4 luni.
- Aha, de asta esti asa!
- Nu, nu de asta. M-a sunat avocata. Au amanat iar procesul de divort. Urmatorul termen e la toamna.
- Am inteles. …Brr! Mie mi-e rece, bate vantul.
Intra-adevar batea vantul, dar eu de abia acum incepeam sa-mi revin.
- Du-te intauntru. Eu mai stau putin.
Am urmarit-o cum se ridica, si-a netezit niste cute imaginare pe rochie si s-a intors in local. Abia atunci l-am vazut pe Iulian. M-a privit staruitor in ochi. Si in privirea lui am citit o singura intrebare “De ce nu mi-ai spus?”. Era atata tristete in privirea lui si in clipa aceea mi-a parut asa de rau ca nu-i spusesem nimic.
Cat auzise oare? M-am intristat si mai mult. M-am ridicat, decisa sa vorbesc cu el. N-am mai apucat. Prietena lui de moment era déjà agatata de gatul lui si-l tragea inauntru. I-am urmat si eu. Si tot restul serii i-am simtit privirea atintita asupra mea, arzandu-ma. Intr-un final n-am mai rezistat si am plecat.
Speram ca ma va urmari, ca imi va ciocani la usa si eu il voi primi, ca de atatea ori. Dar n-a fost asa. Nu a venit in noapte aceea, si nici in urmatoarea. Am aflat intamplator ca plecase cu parintii pe timpul verii la niste rude in Italia. Am simtit ca mi se inmoaie picioarele.
“Si daca ramane acolo?”. Intrebarea asta m-a framantat toata vara. Oriunde ma duceam numai asta imi venea in gand. In ce moment pierdusem controlul situatiei? In ce moment imi patrunsese in suflet si ma lasasem dominata de ceea ce simteam? Aveam momente cand simteam ca nu pot sa respire, nopti cand nu puteam sa dorm, zile cand nu puteam sa mananc. Sufeream mai mult decat credeam. Am incercat sa ma tin ocupata, dar gandurile tot spre el imi zburau.
Spre sfarsitul verii, in a doua parte a lunii august am plecat la mare pentru o saptamana. Simteam nevoia sa ma desprind de oras, sa ma pierd in mare.
Credeam ca o sa stau linistita, ca nu o sa ma agaseze nimeni. Dar spre uimirea mea, inca din prima zi am dat peste un grup de elevi din clasa lui Iulian si de … Iulian, veniti la mare sa se distreze. Dar pentru ei era ultima zi acolo, a doua zi plecau.
Parea mai matur. Am ramas cu ochii la el. Si nu reuseam sa ma desprind din privirea lui. Ceilalti in jurul meu se bucurau ca ma intalnisera si m-am trezit luat de ei pe plaja. Nu era chip sa scap. Am zambit amabil si am ramas alaturi de ei. Din cand in cand ochii nostri se intalneau. Si in ei citeam aceiasi intrebare “De ce nu mi-ai spus?”. Dar nu mai era si furia pe care o vazusem in seara banchetului. Era doar tristete. Iar eu simteam o dorinta imensa de a-l mangaia pe obraz si de a-i explica de ce alesesem sa nu-i spun. Si, lucru ciudat, de data asta nici o fata nu statea atarnata de gatul lui pe post de “prietena”.
Cand a venit seara ei au iesit sa se plimbe. Eu eram insa prea obosita. Asa ca am ales sa lenevesc in camera. Nu puteam sa merg cu ei si sa simt iarasi privirea lui Iulian asupra mea. Dar linistea mea n-a durat mult. Si un ciocanit usor m-a trezit din gandurile mele. Stiam ca e el. Pur si simplu stiam. Am deschis usa si l-am lasat sa intre. M-a urmat in camera, s-a asezat pe un fotoliu si nu a zis decat atat.
- Vreau sa stiu tot.
M-am asezat pe marginea patului. Fata in fata cu el si i-am povestit tot, de cand imi cunoscusem sotul si pana in prezent. M-a ascultat tacut, fara sa schiteze un gest, o grimasa. L-am privit cum se ridica, s-a apropiat de mine si s-a lasat pe covor in fata mea. Mainile lui le-au strans pe ale mele.
- De ce crezi tu ca nu as fi inteles? De ce crezi tu ca eu nu te pot iubi? Doar pentru ca am 18 ani?
- Off, Iulian, Iulian, am spus eu mangaindu-l pe obraz si alunecand cu mana in parul lui.
Ce dor imi fusese de acest gest, de parul lui moale si fin, de ochii lui, de buzele lui, de el. Mainile lui mi-au cuprins mijlocul, buzele lui m-au sarutat, iar eu am simtit ca ma topesc in bratele lui. M-am retras incet spre mijlocul patului, facandu-l sa ma urmeze. Si in timp ce continua sa ma sarute, mana ii aluneca usor pe sub rochia de plaja pe care o aveam pe mine. Tremuram de dorinta, toata vara ma gandisem numai la el. A indepartat rochia si gura i s-a oprit asupra sanilor. Simteam ca mor de placere. Parea mai atent ca niciodata. A coborat apoi sarutand pielea delicat, facandu-ma sa ma infior sub atingerea buzelor lui. Si s-a oprit. L-am privit mirata.
- Spune-mi ca ma vrei!
- Te vreau, stii bine ca te vreau, am spus eu tremurand.
Abia atunci buzele lui mi-au atins clitorisul. Am simtit ca ma topesc, un fior de placere mi-a strabatut tot corpul. Asteptasem momentul asta toata vara. Mi-l imaginasem de sute de ori. Si da, era exact ca in imaginatia mea…toate senzatiile, mangaierile lui, sarutarile…placerea pe care o simteam…toate erau acum reale.
- Te vreau in mine, te rog…te vreau in mine, am gemut eu.
S-a ridicat incet si a inaintat spre mine. I-am simtit pielea calda atingand pielea mea, respiratia sacadata. Cu ochii plini de dorinta inainta lent pe mine, ii simteam corpul tot mai greu peste al meu. Sprijinita in coate il priveam cum isi face loc intre picioarele mele, i-am simtit penisul cautand sa intre in mine si am inlemnit cand m-a penetrat. Era o senzatie care imi lipsise atat de mult. Si continuat sa stau nemiscata pentru primele secunde. Nu ma puteam misca, nu vroiam sa ma misc, vroiam sa-l simt doar pe el, sa-l simt cum pulseaza in mine. Si ce bine era. Se misca incet, exact cum stia ca-mi place. As fi vrut sa prelungesc momentul cat mai mult, dar l-am simtit incordandu-se. Se pare ca nu fusesem singura care practicase abstinenta pe timpul verii, pentru ca amandoi am terminat la fel de repede…mult prea repede pentru cat de dor ne fusese unul de altul. S-a lasat greu peste mine, putin inciudat ca terminase asa repede, dar pentru mine fusese fantastic de intens…nu mai simtisem asa ceva niciodata. L-am mangaiat pe spate si l-am simtit cum se retrage. Ma simteam extenuata…de parca as fi alergat o ora intreaga. M-am ghemuit la pieptul lui cu gandul sa ma odihnesc. L-am simtit cum ma strange mai puternic, tragandu-ma cat mai aproape de el si am inchis ochii. Stiam ca o sa adorm din clipa cand i-am inchis, era inutil sa-mi spun ca doar ii tin inchisi cateva secunde. M-am lasat prada somnului, eram prea obosita ca sa mai incerc sa raman treaza.
Si la un moment dat l-am simtit cum se insinueaza intre picioarele mele. Dar eram prea adormita ca sa-i raspund. Oricat de mult imi doream, aveam impresia ca sunt de piatra, nu puteam sa deschid ochii. Am incercat sa-mi ridic mainile si sa-l mangai pe spate, n-am putut. Din cand in cand cate un scancet de placere imi scapa de pe buze. Parea ca totul se petrece in vis...si cata placere simteam....era incredibil. Cred ca zambeam, simteam ca zambesc si cred ca doar asta nu l-a facut sa se opreasca. L-am simtit cum termina, am simtit sperma tasnind in vagin, calda, placuta. A ramas cateva secunde nemiscat asteptand o reactie din partea mea. N-am reusit decat sa bolborosesc "Ia ma in brate", m-am intors cu spatele la el, l-am simtit cum se lipeste de mine si in clipa cand i-am simtit mana peste mine am adormit la loc. Si ca prin vis l-am auzit soptind "Te iubesc". I-am strans mana la piept. "Si eu te iubesc" am zis.
Dimineata l-am gasit langa mine. Nu dormea, ma privea linistit.
- Cat e ceasul, am intrebat eu somnoroasa.
- Zece.
- Asa tarziu?
- Noi plecam azi.
- Stiu, eu mai stau 6 zile.
- As vrea sa raman cu tine.
- Ramai.
- Nu ti-e teama ca o sa-si dea toti seama ca pentru tine raman?
Am ridicat din umeri. Nu-mi pasa.
Si a ramas. Nimeni din grup nu s-a intrebat de ce, nu si-au dat coate, nu a comentat.
Sase zile am fost doar noi doi. Pentru prima data nu imi pasa ca ne vede lumea impreuna. Ca ne tinem de mana, ca ne sarutam oriunde si oricand, ca radem de toate prostiile ca doi copii. Pentru prima data ne comportam ca un cuplu. Fara sa-mi fie teama ca cineva ne-ar putea vedea, ne-ar putea arata cu degetul. Si era asa de bine, il vedeam fericit. I se citea pe chip. Iar cand ajungeam in camera, fugind de soarele puternic sau de racoarea noptii, ai fi zis ca timpul se opreste in loc si ca nu... |
