Un prieten m-a surprins cu ceva timp in urma, cu o intrebare: “Daca ai putea alege sa te intorci in timp, ce moment ai alege?”
Am revazut in cateva fractini de secunda momente importante ale vietii mele de pana acum: casatorie, nastere, reusite profesionale, iubiri pasionale..unele mai vechi altele mai recente, unele de mult uitate, altele inca vii si dureros de placute..paradoxal, am ales un moment pe care il veti considera, probabil, lipsit de fond si semnificatie..poate chiar blamabil.
S-a intamplat acum mult timp, intr-unul dintre cele mai frumoase orase ale Romaniei: Timisoara…un hotel decent, o tanara de 20 ani si o conjunctura mai mult sau mai putin fericita.
Printr-o intamplare, din motive ce nu fac obiectul prezentei istorisiri, la acel moment eram singura si nevoita sa raman peste noapte pentru a astepta sosirea unui coleg.
Pentru o tanara de 20 ani, proaspat declarata independenta dar necunoscatoare a notiunii, momentul a fost initial, unul de totala deruta, impartita fiind intre o libertate ametitor de imbietoare si teama de situatie.
Dupa o seara de Bingo si cateva sute de mii pierdute (aceea a fost ultima mea intalnire cu jocurile de noroc in orice forma ar fii ele), singura indeletnicire interesanta, in lipsa somnului, parea a fi palavrageala cu receptionerul…asta pana la momentul la care si-a facut aparitia un tanar subofiter de Politie. Sincer, crescuta fiind intr-o familie cu stranse legaturi cu sitemul “uniformizat”..uniformele nu reprezentau nimic iesit din comun pentru mine..ceea ce a avut un impact neasteptat a fost hipnotismul unor ochi de un verde perfect.
Nu am fost niciodata adepta pasiunilor fulgeratoare, dar nu-mi amintesc un alt moment in viata cand sangele sa-mi fi clocotit la aceeasi intensitate. Daca ar fi declarat vesnica inchinaciune frumusetii mele, probabil s-ar fi rupt vraja, as fi zambit de complezenta si stanjeneala (niciodata nu am stiut cum sa ma descurc cu complimentele) si m-as fi retras in camera mea..dar asta nu s-a intamplat..
Dupa cateva minute in care m-a privit intens fara sa participe la conversatia infiripata intre mine, receptioner si colegul lui de patrula..un perfect necunoscut, cu cea mai intensa-verde privire pe care mi-a fost dat sa o percep si sa o simt pana in ultima celula, i-a propus unei tinere necunoscute sa-l insoteasca la o plimbare prin centrul vechi al Timisoarei. Nu stiu ce anume a redus la tacere vocea care ma sfatuia sa urc in camera mea..dar frumusetea noptii in, intensitatea acelei priviri ce ma fixa in permanenta, vioiciunea si transparenta dialogului si starea de beatitudine in care m-am afundat fericita in cele 2 ore de promenada, fac acest amanunt total nesemnificativ..
Privind retrospectiv, la capatul plimbarii, el era familiarizat cu viata mea la acel moment iar eu stiam doar ca .. imi va bantui noptile mult timp dupa acea seara..ce nu stiam era ca urma sa-mi bantuie amintirile in urmatorii 10 ani..
Un tanar binecrescut, necunoscutul cu ochi verzi, al carui nume nu importa acum, s-a dovedit a fi un domn pana la capat, conducandu-ma pana in fata usii camerei de hotel…
Pornind de la sarutul initial probativ..tandretea si forta atingerilor, contopirea perfecta, soaptele aprinse, senzatia sanilor goi trecatori pe pielea incinsa, atingerile febrile, voluptatea miscarilor perfect sincronizate, golul lasat de lipsa atingerii si delirul freamatului a doua trupuri ce se cauta, se gasesc si se completeaza..orele ce au urmat reprezinta momentul suspendat in timp, cand nu a contat cine sunt, de unde vin, unde plec, ce se pierde si ce ramane..a fost noaptea in care un perfect necunoscut a iubit o fata si a transformat-o in femeie.. nu a fost prima mea noapte de amor, dar afost noaptea in care m-am simtit iubita de un om, posedata de un barbat, pierduta in valuri de placere, dorind sa nu aflu capatul..
M-a iubit cu patima, m-a alintat pana ... |
