Este o seara frumoasa de mai si familia Lavier a decis sa petreaca o seara memorabila la cel mai mare teatru din Paris, asistand, ca toata lumea buna a orasului, la marea premiera a punerii in scena a capodoperei tolstoiene „Anna Karenina”. Controversata fresca a timpului, dintr-o alta civilizatie europeana, bazata pe aventura cu Ivan Ilici mai mult decat pe trairile tragice ale eroinei, isi facuse multi dusmani intre criticii timpului.
Cu atat mai bine pentru publicul parizian, indeajuns de snob sa prinda din zbor orice samanta de scandal. Printre baluri, sindrofii in cele mai simandicoase saloane ale amfitrioanelor care primeau saptamanal lumea buna din Paris, scandalul premierei constituia ocazia de-a evada din plictisul cotidian.
Lea si Lucien urmau sa onoreze cu prezenta in seara aceea de marti pe buna lor prietena Marie de Pontmarcher, al carei sot era coleg deputat cu Lucien. Salonul sau strangea crema mondena a Parisului si era o buna ocazie ca Lucien sa lege relatii cu oligarhii momentului, ce l-ar fi putut ajuta la inceputul carierei sale abia imbobocite la frageda varsta de 33 de primaveri.
Tanara lui sotie fusese o partida buna, atat ca zestre, cat si ca sursa de relatii si putere – tatal ei fusese un nume in minister si mare mason. Frumoasa si inteligenta, a stiut sa urce prestigiul sotului ei si sa pastreze renumele de familie buna. Ghinionul scandalului cu Marie, care se zvonea ca primeste si in budoarul ei pe unul dintre invitatii rutinati ai salonului a facut ca familia Levier sa aleaga in acea seara teatrul.
Marie era stupefiata si a avut grija sa se afle acest lucru – nu primea in seara aceea, sub pretextul de migrena. Reusita miscare pentru Lavieri, carora le-ar fi daunat acum acocierea cu amfitrioana. Ei s-au imbracat asadar pentru marele eveniment- motiv pentru Lea sa arate in societate cea mai noua rochie dantelata de muselina roz pal, cu manusi si umbrela asortate. Nici smaraldele de la gatul ei nu daunau impresiei.
Bernard astepta cu trasura la scara. Cositele castanii si lungi ale Leei cadeau frumos in bucle ample si ochii ei verzi pareau ei insisi smaralde in noaptea calda. Si Lucien era bine pomadat si arata bine langa sotia sa, in costumul cream abia apretat. Trasaturile chipului sau sculptat impuneau respect, dar cu toate astea isi privea sotia mereu candid, vizibil mandru.
Societatea reunita epata - tinutele scumpe, crinolinele, muselina ori tulul faceau impresie, asortate cu costisitoare bijuterii de familie, intr-o mireasma de parfumuri contopite. Inainte de actul al trilea Lea dadea deja semne de plictis, iar Lucien a simtit asta, dar ii placea piesa si n-a indemnat-o la plecare. Reusesc totusi sa prinda apoteoticul sfarsit al eroinei si Lea isi cere drepturile cand ies in aerul noptii. Ea a inlocuit umbrela de promenada cu o capa mai calduroasa:
- Dragule, acum sa facem si ce-mi doresc eu.... maine nu te duci la Camera, si desigur ne permitem o mica aventura.
- Orice vrei, Lea, admise Lucien un pic surprins de noaptea lunga ce se anunta.
- Vreau sa vad Parisul noaptea, sa vad luminile, luna si periferiile intunecoase care mi-au fost ascunse privirii....
- Dar e periculos, iubito........
- Nu vreau sa aud, stii bine ca Bernard ne apara mereu, si apoi suntem in trasura.
Lucien nu mai obiecteaza si se dau bice cailor. Noaptea senina si imprejurimile familiare o bucura pe Lea si este din ce in ce mai atenta cand ajung pe stradutele intunecoase si prost pietruite ale periferiilor.
Intr-o fundatura vede jobenul cunoscut al prietenului lor de vaza, medicul Paul de Boudenet, si ea face semn vizitiului sa opreasca la cotul cladirii. Voia sa-l spioneze fara a fi observati, desi sotul ei era vizibil iritat. Orice avea sotul Georgettei de facut acolo, si la acea ora tarzie, nu putea fi pentru ochii naivi ai neveste-sii.
Lea e fascinata. Paul vorbea cu o femeie de strada, vizibil murdara si foarte amarata. Vede si cum el ii strecoara in palma un ban de aur si ea zamneste naiv. Apoi....vede ca cei doi se deplaseaza mai in intuneric, iar femeia se apleaca peste niste lazi depozitate de comerciantii din piete acolo.
Isi inabuse un strigat de stupefactie cand vede ca barbatul se apleaca peste femeie si ii ridica fusta lunga si murdara. Ea vede acum fesele goale si departate ale femeii, precum si botinele ei scalciate de prea multa purtare. Imaginea ei ii aminteste vag de ceea ce citise despre societatea nipona a femeilor de strada...atat de diferite gheiselor ! Stilul lor inconfundabil, atat de atent instruit si rafinat.....de purtare, gesturi si aspect desavarsit...si obi-ul incheiat in fata al femeilor de strada, care sunt nevoite sa il desfaca des si nu-si permit luxul de a ruga pe cineva sa le desavarseasca ritualul.....
- Mais ce n’est pas possible ! Pauvre Georgette..... murmura ea cu privirea atintita si sticloasa, care nu pierdea nici un moment al scenei. Lucien vrea sa porneasca, dar ea-l pironeste cu o mana......vede cum Paul isi descheie pantalonii si scoate un madular micut, dar erect si il infige intre picioarele departate ale femeii. Aceasta tipa stins, cu bustul sprijinit de lazi.
Paul era primul care aruncase cu pietre in Marie la izbucnirea scandalului, dar ea macar isi tinea aventurile in interiorul usilor budoarului ei ! Uite unde zacea puritanul! Ce ajunsese de societatea lor de filfizoni pomadati, cu aere de oameni de stat prezentabili....respectabili !
Lea roseste, dar isi da seama ca actul celor doi ii provoaca si ei fiori. Ii este sila de barbatul transfigurat, ce pompeaza de zor in femeia imobilizata, decazuta, sila de jobenul sau cazut in urma miscarilor de bazin, sila de bastonul cu gravura familiei, ce acum sade abandonat pe asfalt. Totusi nu poate sa nu observe ca o starneste imaginea primitiva a celor doi, inclestati int... |
