Am implinit 16 ani, nu mai sunt o copila dar totusi nimeni nu inceteaza sa ma trateze ca atare, inca imi mai suna in minte cuvintele mamei cand m-a mustrat de dimineata pentru imbracamintea mea sumara, apoi cand a vazut ca nu comentez ca de obicei a zis usor: “-iarta-ma ca te cert chiar azi draga mea, am uitat si sa-ti zic La Multi Ani, dar incearca sa imi mai dai crezare din cand in cand, nu-ti vreau decat binele”. M-a imbratisat strans, m-a sarutat zgomotos pe obraz si mi-a repetat sa merg sa ma schimb. Am intrat in camera mea si am pierdut minute in sir uitandu-ma in oglinda, nu gaseam nimic vulgar la bluzita neagra decoltata si la fusta de aceiasi culoare; care recunosc era cam mult deasupra genunchilor; parul meu blod si lung imi ajungea pana la mijlocul subtire prins intr-o curea care dadea un pic de culoare tinutei mele “sumbre”. Ochii mei albastri straluceau de nervii ca trebuia sa ma schimb. Nici nu am apucat sa ma gandesc in ce anume as putea sa ma imbrac ca sa-i par mamei mai decenta, ca aud o scurta bataie in usa. M-am indreptat catre sifoner sa par ca am intentia sa ma schimb si strig pe un ton suparat: -Mama daca de azi inainte ai sa incepi sa bati la usa cred ca merita sa nu ma mai contrazic cu tine mereu, vrei sa iti deschid sau intri singura? Am ramas intoarsa cu spatele si m-am intors abia cand mi s-a parut ciudat ca nu ii aud replica, privirea mi s-a oprit pe un buchet imens de trandafiri rosii si albi, atat de mare ca nici nu vedeam de cine e tinut, nu am facut nici un pas, cand aud vocea inconfundabila a mamei: -Mihai esti nebun, cati bani ai cheltuit pe florile astea, iti spun de 16 ani ca tu rasfeti prea mult copilul asta, cred ca de asta e asa greu sa o tin cu picioarele pe pamant. Mintea mea procesa intr-un ritm mai incet informatiile auzite, pana cand nu zaresc dupa buchetul ala “costisitor” parul acela negru ca taciunele pe care il iubesc atat de mult: -Unchiule, tip sincer fericita de data asta, unchiule ai venit acasa, si ai venit chiar de ziua mea. M-am repezit catre el exact cand a asezat buchetul de flori pe biroul meu si s-a intors la timp sa ma prinda in brate: -Cum sa nu vin de ziua ta Katy, m-a strans la pieptul lui in timp ce mama continua sa bolboroseasca nu stiu ce pe langa noi prin camera. Unchiul Mihai,e exemplul meu etern de “Fat-Frumos”, cand eram mica ii repetam la nesfarsit ca eu o sa imi gasesc un print exact ca el. La 14 ani cand incepeam sa imi dau seama ca printii sunt numai prin vise ca pana si din basme au disparut, mi-am dat seama ca sunt indragostita de el. De ochii lui albastri inchisi, care se fac ca cerul inainte de ploaie, daca e suparat, de buzele lui senzuale care ma sarutau des pe frunte, de el chiar daca ne separa alti 14 ani. E fratele mai mic al mamei, chiar daca e frate adoptiv ea l-a numit mereu “oaia neagra” a familiei, si ea prin oaie neagra intelege orice persoana trecuta de 30 de ani care nu s-a asezat inca la casa ei, care nu infrunta responsabilitatile muritorilor de rand si care ratacesc prin lume in vesnica cautare de distractii.
-Katy?! Cum Katy, zic eu abia ce trece un pic emotia initiala, unchiule ce s-a intamplat cu “ratusca ta urata”? intreb pe un ton glumet. – Hmm pai a crescut, nu, si s-a transformat intr-o lebada gratioasa. Complimentul lui m-a facut sa rosesc un pic, sau poate acea privire un pic mai intensa decat eram obisnuita. M-am departat de el si mi-am concentrat toata atentia asupra florilor, am multumit frumos spre mandria mamei care nu mai iesea din camera si tot mai zicea ea ceva pe acolo. Am facut un efort imens sa las deoparte valul de caldura care m-a luat din unchiului meu si m-am concentrat la mama. -….. chiar nu stiu, trebuie sa plec zilele astea in delegatie si ma gandesc ca ar trebui sa refuz ca sa nu o las pe Katy chiar singura cand are capul plin de fluturi, Crina (vecina noastra la care mai stateam cand mama nu era acasa) e ocupata cu nunta fetei tocmai in celalalt colt al tarii…. (spre fericirea mea, ma gandeam eu cu un chip angelic) –Daca vrei raman eu, se aude vocea unchiului meu, ne-am intors ambele surprinse catre el, si asa am cateva acte de pus la punct cu casa aia pe care am luat-o la mare, daca nu vrei sa o lasi pe Katy sa ma insoteasca, aman si raman aici la tine ca sa o tin sub supraveghere. Asa tu nu ramai fara servici, Katy mai respira linistita ca esti mai sufocanta ca Iulia (bunica mea, caruia curios i-a spus mereu pe nume chiar daca avea 5 ani cand a fost adoptat). Mama era din nou pe cale sa izbucneasca in vre-o teorie existentiala cand am intervenit eu: -Hai mama nu te mai preocupa, e cea mai buna idee asta, uite nu vreau sa merg la mare ca na, stiu ca ti-e frica si de rechini si de colacele ineficiente de salvare, am zis pe un ton glumet, dar daca unchiul se ofera sa ramana la cat e el de ocupat, nu-l refuza, mergi linistita nu mai sunt mica, nu mai am nevoie sa imi incalzeasca cineva biberonul.
Nu stiu inca cum de mama nu a mai comentat nimic poate si pentru ca are incredere mare in Mihai si stie ca nu ar lasa niciodata sa mi se intample nimic, la 4 zile de la ziua mea a plecat in Norvegia pentru acea faimoasa delegatie, unde din nou spre fericirea mea trebuia sa ramana 10 zile. 10 zile de libertate, cu toate ca de la ziua mea eram eu un pic mai tacuta, mai pe ganduri, si mai grijulie cum ma imbracam. Da ma imbracam in haine care sa nu lase prea multa piele la vedere ca ma rusinam subit de unchiul meu, sau nu-mi iesea din minte ca acum avea un alt mod de a ma privi. Am sperat pentru o clipa ca poate totusi el nu ma mai vede tot o copila si mi-a trecut un gand nastrusnic prin minte. –Unchiule, unchiule unde esti? Mi-a raspuns de pe balcon, unde era asezat pe un scaun cu laptopul in brate, -Aici Katy, ce este. Cat de frumos imi pronunta numele, alta noutate dat ca eu eram ratusca lui pana nu de mult. –Asculta, eu cred ca nu e nevoie sa stai sa ma veghezi 24 din 24 ca sa mori de plictiseala, uite pot sa iesi linistit, sa pierzi noptile cum faceai tu cand mai treceai pe la noi, si iti promit ca nu iti fac probleme. S-a uitat o clipa suspicios la mine ca si cum ar fi vrut sa-si dea seama ce pun la cale si apoi a coborat din nou ochii in pc. - I-am promis mamei tale ca nu te las singura, deci iese din discutie orice iesire, apoi am putea face atatea lucruri impreuna in timpul zilei care sa ne ocupe timpul si sa ne lase suficient de obositi incat noaptea sa dormim dusi, tenis, piscina, ….-Unchiule ma lasi? Tu care traiesti doar noaptea spui asta? Sa stii ca stiu ca ai si tu nevoile tale, am zis usor constiienta ca o cautam cu lumanarea. M-a privit dezorientat pt o clipa si a zis - Katy, nu stiu ce vrei sa faci dar termina ca nu va fi asa greu sa astept 10 zile, aa inca ceva vrei te rog sa nu ma mai strigi “unchiule” ma faci sa par batran si ramolit imi zice el pe un ton de gluma in timp ce pune laptopul la o parte si se ridica de pe scaun. - si daca nu ma asculti e vai de tine chiar daca seman cu mama ta, iti gasesc eu ac de cojoc a zis si a intins mainile dupa mine, m-a luat prins surprindere, pt ca nu ne mai atinsesem nici din greseala de la imbratisarea de ziua mea. A inceput sa ma gadile cum facea odinioara numai ca acum parca era un pic reticent, cand a vazut ca incep sa rad si sa il rog sa inceteze a zambit usurat ca momentele de tensiune trecusera. Am fugit din bratele lui incalzita toata ca din greseala imi trecuse un brat peste un san… si convinsa sa nu renunt apelez la ultima tactica: -Unch….aaa Mihai, uite tu stii cum e mama, e atat de protectiva ca inca imi mai alege pestele de oase, cu ea nu reusesc sa fac nici un pas, daca tot e sa fie hai sa iesim impreuna, adica tu iesi, ies si eu, si iti vezi de ale tale in timp ce ma tii sub supraveghere, l-am vazut a s-a incruntat si am continuat, hai te rogg, m-am apropiat din nou de el si pe ridicandu-ma pe varful picioarelor l-am prins cu bratele dupa gat, multumita ca a facut ochii mari si s-a tras un pic inapoi, am repetat rugamintea…hai te rog o singura data. Hmmm ochii i s-au inchis la culoare oare se enerveaza?! Ii urmaream atent reactiile si i-am simtit mainile cum se aseaza pe mijlocul meu cu nesiguranta, si-a dres glasul si a zis –ok, ok ma gandeam ca ai sa ceri tu un celular, sau cine stie altceva pe un ton din asta de copil alintat nu doar o iesire, m-a dat la o parte si a ramas sa iesim in seara urmatoare. A mascat bine efectul apropierii noastre, dar eu deja topaiam fericita ca am reusit sa il conving. Prin taceri aproape jenante, priviri evitate, am ajuns la seara cu pricina in care aveam de gand sa ma conving daca ceea ce observam la el e adevarat sau nu. M-am imbracat intr-un top strans pe mine care imi ridica sanii undeva unde mama ar fi crezut ca sunt pierduta pt totdeauna daca ma vedea, aceiasi fustita scurta dar nu prea stramta ca sa ma pot misca in voie, pantofi cu toc cui si ciorapi negri care imi faceau picioarele sa para mai lungi decat in realitate, un machiaj nu chiar de 16 ani, dar nici strigator la cer si gata. Inainte sa ies din camera am luat o gecuta de piele deasupra ca ma gandeam ca o sa raman acasa in cazul in care sunt vazuta in toata splendoarea mea de Mihai. Chiar si cu gecuta, am avut parte de o privire admirativa si usor preocupata, dar totul a fost bine pana am ajuns intr-un pub despre care auzisem atatea de la colegele mele. Deja lumina difuza si muzica la maxim, imi dadeau o stare de euforie, inaintam prin aglomeratie cautand cu privirle o masa libera, cand am vazut ca nu eram singura de 16 ani in zona, la o masa exact in drumul nostru erau cativa colegi, 2 fete si 3 baieti, fiecare cu cate o bere in fata. Fetele s-au ridicat sa ma salute si m-au inivitat sa raman la masa lor, Mihai din spate m-a indemnat la fel facandu-mi semn ca el se ajeaza la o masa mai asa. Clar nu avea sa ma scape din ochi dar eram dezamagita ca planul meu era un pic cam imposibil de urmat acum ca intalnisem “impedimentele” astea. M-am intors cate el si ii zic - ok, raman aici, cu cei de varsta mea, si in timp ce vb mi-am scos geaca, hehe nu ma inselam, a cascat niste ochi la mine si m-a privit pt o clipa serios, s-a aplecat catre urechea mea si mi-a zis pe un ton care nu promitea nimic bun : -vorbim acasa despre vestimentatia ta” si a plecat fara sa astepte un raspuns de la mine. Eram nervoasa si imi pierise tot cheful cand m-am asezat la masa, nu asa vazusem eu seara, dar ce aveam sa mai fac acum, nu puteam sa merg acasa fara sa dau nimic de banuit. Ei asta e macar sa profit de libertate, sa sarbatoresc ca mama nu este. Am comandat si eu o bere, si am incercat sa nu bag in seama privirea intunecata de la cateva mese departare. Fumul de tigara, berea si muzica deja isi faceau efectul, unul dintre baieti m-a invitat la dans si m-am lasat dusa de val. Nu mai stiu cat am baut ca era mereu cate un pahar plin pe masa, dar stiu ca nu am mai baut nimic cand mi-am simtit capul usor si picioarele moi, dansam in continuare cu cine apucam ca mereu mai era cate un baiat nou pe langa mine si simteam mainile lor ca prin vis pe mine. Mana de pe bratul meu... |
Primii fiori ai dragostei
