Ti-am zarit poza. Barbat bine, muschiulos si inalt. Erai lungit pe un sezlong alb, acoperit cu o matasa alba, intr-o pozitie apetisanta. In timp ce te priveam, incepeau sa-mi umble gandaceii sub piele. O poza provocatoare, postata cu intentia: “sa ma vada femeile in toata goliciunea mea, in toata splendoarea mea!”
Te cuceresc cu privirea centimetru cu centimetru. Incep de la talpile lungi, cu piele fina. De multe ori ma intreb cum au barbatii piele asa de fina pe talpa, parca de bebelusi?! Poate, datorita faptului, ca nu-si chinuie picioarele cu tot felul de incaltaminte incomoda, stramta, tocuri la moda, pantofi decupati in fata sau in spate. Mangaierea talpilor ma absoarbe, vreau sa intuiesc toate muncile fizice desfasurate pe teren, in gradina sau pe camp, dar nu dau de nicio batatura de care sa ma impiedic. Sezlongul alb, care iti alungeste corpul, contrasteaza de minune cu slipul tau negru, stralucitor.
Imaginea expusa gusturilor, o pot savura cat si cum vreau. Iar eu visez sa-mi urc degetele ca niste vietati mici si avide de cunoastere, de pe talpa la glezna, ca sa simt clar oasele din compozitie, apoi pornesc la deal, spre gambele usor ridicate. Pipai muschii relaxati si ma linistesc, sunt la locul lor si imi inchipui forma sculptata a picioarelor in timpul mersului. Ajung cu foamea unei primaveri zeloase pana la genunchii tai indepartati. Barbatii numai in timpul sexului isi apropie picioarele, in rest stau cu ele indepartate, fiind mai comod sau de a oferi o priveliste tip belvedere, in subconstientul lor. In ochii femeii, predestinati sa umble, sa caute, sa palpeze de la distanta pulpele barbatului, deschise nonsalant, calea de vizibilitate si accesibilitate creste catre un slip negru, stralucitor, pentru dezvaluiri secrete.
Sar, fara sa stau pe ganduri, peste spatiul demarcat de slip si-mi scufund degetul mic si dezorientat in ombilicul tau… e cald peste tot… si pornesc pe undele parului de pe abdomen si piept si ma gandesc la Delta Dunarii cu stufaris scaldat in soare, unde pestii umbla cu naturalete, din dragoste de libertate. Stiu ca te am in imaginea mea mintala, de aceea poposesc la sfarcurile tale mici, abia trezite din moleseala solara. Le ating doar pasager ca si buzele, pline de seva graului inainte de izbucnire si ma joc cu parul de sub brat, maleabil si umezit de transpiratie. Nu schitezi nicio miscare, parca ai fi un subiect in experiment, dar nici eu nu zabovesc prea mult in nicio halta a trupului tau. Degetele pornesc acum de pe deal spre ses dar din cand in cand stau intr-o expectativa dulce-amaruie, uitandu-se spre vale. Deznodamantul nu este dat niciodata apriori. Unele reactii sunt previzibile iar altele raman in mister.
Te ridici dintr-o data si te scuzi ca suna telefonul. Raman ghemuita langa sezlongul imaculat si visele colorate. Te astept in amintirea mea si in viitorul gandurilor. Termini repede convorbirea telefonica, dovada ca nu-ti suscita interesul. Apoi se aude clinchetul a doua sticle de bere pe care le asezi fara niciun comentariu pe pragul terasei, in mangaierea ciucurilor perdelelor dantelate, adierea unei veri calde. E o invitatie subtila spre placere, racoare, relaxare. In timp ce-mi intind mana dupa o sticla desfacuta si invaluita cu picuri reci, am impresia ca aud tot mai deslusit Balada pentru Adeline de Richard Clayderman.
Iti vad degetele lungi, senzuale, acoperite pe alocuri de fire scurte de par, cum salta pe clapele albe si negre alternativ, cum iti inchizi si deschizi ochii in febra interpretarii. Simt ca zborul tau se incremeneste in al meu dar te las sa-ti canti emotia si dedublarea, te ajut prin tacerea mea sa te infiintezi, sa te descarci, sa-mi vezi silueta si gandurile in norii jucausi, gesturile febrile, ascunse dupa semineu in jocul luminilor... dar tu canti patruns de muzica interioara. Ridic sticla de bere la gura dar simt ca ar fi un sacrilegiu, tu apesi pe sunete dulci si rotunde intr-o independenta totala a aptitudinilor dar intr-o dependenta fina fata de clipa parcursa adineaori. Stiu ca pentru mine ataci atat de hotaratt si invaziv notele care se imprastie in piscina, invalundu-ma intr-un intreg.
Ascult melodia si vad cate doua pasari cuibarindu-se in cer, ascult muzica si ma conving ca barcile adapostesc nenumarate iubiri. Tristetea plutitoare se imprastie intr-o transformare ideatica, in valuri incolacite cu suprafete de azur. Undele de pe faleza inunda trupul tau, trezind sunetele din tacere si amplificând pe cele abia nascute.
Ma gasesti in pozitia de floare in visare, acolo pe trepte, ascultand acorduri muzicale si ecoul lor in celule, ma ridici in brate si ma ascunzi dupa perdele de muslin sensibile la orice adiere de vant. Ma intinzi pe un pat imperial care-mi sugereaza ca sunt o printesa si incepi sa dezlegi esarfe albastre, de diferite nuante, legate pe sani si pe coapse. Orice miscare de a ta mi se pare atat de naturala, de fapt, o emergenta a naturii si a pianului care stie vorbi, canta si vraji. Apropierea dintre noi pare fluida pana cand nimic nu ne mai desparte, nici prejudecatile insipide sau incomode.
Nu stiu ce urmeaza dar nici nu conteaza, odata sania pornita la vale nu se opreste doar sa admire, sa adulmece, sa inmagazineze pentru un ... |
Slipul tau negru absorbind soarele din ochii femeii
