Cand i-am dat add la id-ul de messenger, nici macar o clipa nu m-am gandit ca lucrurile vor scapa de sub control…ca ma voi indragosti de un om pe care nici macar nu-l vazusem in fata, nu-l auzisem, nu-l cunosteam. Lucrurile au decurs asa de repede, ne-au scapat de sub control, si mie si lui.
Si cand ma gandesc ca totul a inceput din dorinta mea de a vorbi cu cineva, de a povesti si de a socializa. De altfel si prima conversatie pe care am avut-o a fost destul de obisnuita, nimic nu prevestea zbuciumul prin care urma sa trec. Am aflat ca era divortat si mai mare ca mine cu 20 de ani. Deci chiar nu ma gandeam la el decat ca la un posibil viitor amic virtual, nimic mai mult. A doua oara cand am vorbit mi-a spus ca i-ar placea sa ne cunoastem, chiar daca eram din orase diferite. Si eu, ca un copil naiv, am crezut ca e o idée buna. In seara aceea mi-a propus sa scriem impreuna o fantezie, despre noi doi, despre cum ar fi daca ne-am intalni, daca m-as culca cu el. Cum mi-as imagina totul…
De ce am acceptat? Nu stiu, mi se parea interesant, ma provoca din punct de vedere al imaginatiei. Scriam de vreo luna si ceva niste povesti, fantezii erotice, pe un site si pana atunci personajele mele masculine erau virtuale, produs al imaginatiei mele in totalitate. Dar acum era vorba de a descrie o intalnire cu un om real…si pentru mine era o provocare.
Nu neg faptul ca la un moment dat m-am gandit si ca ar fi interesant sa transpunem fantezia in realitate, dar atat…o data…si nimic mai mult. Discutia insa a evoluat pe un fagas pe care nu ma asteptam…am simtit, fara sa-mi dau seama, o apropiere fata de el, dorinta de a ma destainui, de a povesti unui om strain ce aveam pe suflet…de a-i spune ca desi sunt maritata nu am intalnit iubirea aceea totala, care pune stapanire pe tine in intregime, care o simtit pana in acel mai adanc coltisor al sufletului si al corpului. Da, sigur, imi iubeam sotul, dar cu o iubire linistita, aparuta din convietuire si din a fi impreuna.
Candva il iubisem si mai mult, as fi facut orice pentru el, dar uneori oamenii uita ca cel mai greu lucru de obtinut si cel mai usor de pierdut este increderea. Ma inselase, ma facuse sa sufar. Un an intreg ma tinuse in sah, si nu doar pe mine, ci si pe cealalta. Fusese un an de chinuri, cumplit pentru mine…nu intelegeam ce vrea. Ii spusesem de atatea ori ca daca nu ma mai iubeste pot intelege asta, ne putem desparti si gata, chiar daca sufar. As fi trecut peste. Dar el nu, sustinea sus si tare ca cealalta e o nebuna care nu-l lasa in pace, ca nu se intalnise cu ea, ca doar vorbeau…oare de ce nu-l credeam? … Ah, da, pentru ca ma mintise de prea multe ori. Aflasem de ea intamplator. Un sms primit in timp ce el era la dus si curiozitatea mea deschisese poarta catre un infern.
De multe ori ma gandisem, ca daca as fi avut atunci curajul sa o rup cu el poate mi-ar fi fost mult mai bine. Dar acum e prea tarziu pentru “daca”. Si asa a trecut un an in care el s-a jucat si cu nervii mei, si cu rabdarea mea, si cu iubirea mea. Si eu, ca o proasta, am acceptat. Da, asta e cuvantul, “o proasta”. Intr-un final a terminat-o cu ea, cand respectiva i-a spus ca se muta in Bucuresti pentru el. Atunci a avut grija sa ma lase si pe mine sa aflu.
Ce n-am sa-i iert niciodata a fost modul josnic in care a facut-o. As fi apreciat de o mie de ori mai mult daca venea si imi spunea direct. Dar nu! El a lasat pe messenger, in arhiva, stiind ca voi controla, o conversatie cu respectiva. Si in timp ce citeam ce isi spuneau unul altuia, simteam cum imi cresc bataile inimii, simteam cum mi se face din ce in ce mai cald, cum in sufletul meu isi face loc o durere pe care nu stiam cum sa o indepartez. O durere coplesitoare. Si cu toate astea am gasit forta sa trec peste, sa-l iert. Mi-a cerut sa-l iert, a recunoscut ca a gresit si s-a jurat cu nu se va mai intampla.
Mi-am promis atunci ca daca va ma fi sa aflu o data de asa ceva nu voi mai sta sa cer explicatii, sa fac politie sau sa sufar. Imi voi lua lucrurile si voi pleca. Mai tarziu ne-am casatorit, iar apoi a venit si un copil. Au existat insa momente in viata mea cand m-am intrebat daca facusem alegerea corecta. Sigur, nu regret copilul, niciodata, dar uneori ma intreb daca viata mea nu ar fi fost altfel, mai buna si mai frumoasa daca altcineva ar fi fost langa mine. Diferentele dintre noi au devenit cu fiecare zi, luna, an mai evidente. Si daca la inceput le puteam ignora, dupa o perioada, imi sareau tot mai des in ochi. Si incet incet ma indepartam de el. Cu toate asta nu cred ca a sesizat vreo secunda acest lucru. Poate ca si eu am reusit sa ascund asta mai bine decat credeam. Dar ma simteam singura, momentele in care simteam ca trag singura la caruta, cum se zice, erau din ce in ce mai dese. Nu spun ca nu era langa mine cand aveam nevoie, dar parca nu la modul cum simteam eu ca ar trebui sa fie.
Existenta mea, desi nu fericita, era macar linistita. Traiam intr-un dolce far niente sufletesc. Si dintr-o data, linistea mea a fost spulberata de o idée. Ideea de a scrie impreuna cu acel barbat o fantezie. In seara aceea m-am dus la culcare cu imaginatia in fierbere, incercand, ca un copil naiv, sa imi inchipui cum m-as simtit langa acel barbat. Tulburarea pe care am simtit-o in acea noapte a fost peste masura. Vedeam cu ochii mintii cum ma atinge, cum ma saruta, cum fac dragoste cu el, cum am orgasm alaturi de el. In clipele acelea simteam ca daca ar fi fost langa mine m-ar fi avut intr-o secunda… as fi cedat intr-o secunda…
Ziua urmatoare am astepat cu infrigurare sa intre pe messenger, sa vorbim iarasi. Dar nu a aparut. Am crezut atunci ca era poate din cauza ca eu mersesem cu destainurile un pic prea departe si poate pe el nu-l interesa. Dar m-am enervat atunci, putea macar sa spuna. Pana la urma eram doar niste cunostiinte virtuale. Statusem toata ziua in jurul calculatorului asteptand. Asa ca in urmatoarea zi am decis sa iau taurul de coarne. Spre uimirea mea, el era cel care credea ca eu sunt suparata. Mi-a marturisit atunci ca il coplesesc, ca sunt altfel, iar eu i-am spus cat de tare ma tulburase exercitiul de imaginatie facut cu doua seri inainte. Pur si simplu nu imi dadeam seama ce se intampla cu mine. Ma simteam extrem de atrasa de el. Si mi-a fost foarte greu sa accept ca nu era doar atractie sexuala. Tocmai aici era drama mea, dilema, suferinta. Il simteam ca e pe aceiasi lungime de unda cu mine, ca gandim la fel, ca ceea ce imi scria el mie, gandeam eu…ca si cum mi-ar fi citit gandurile. Mi-a trecut atunci prin minte ca e normal sa fie asa, un om cu experienta lui de viata putea sa citeasca o femeie ca mine si sa-i spuna ce vrea sa auda fara prea multa dificultate. Si totusi, parca era altceva. Ceva in el imi spunea ca nu e asa, ca pot avea incredere in vorbele lui. Si fara sa imi dau seama ma indragostisem.
Nu cautasem sa ma indragostesc. La ce mi-ar fi trebuit? Eram maritata si cu un copil. Imi iubeam sotul, sau cel putin asa credeam. Dar am constatat acum pe pielea mea cat de fragile sunt toate. Nu stiu in ce moment s-a intamplat, dar in cateva zile, dupa cateva discutii pe messenger eram in plin razboi cu mine insami, asaltata de sentimente pe care nu le credeam posibile. Ce ii spusesem, ce imi spusese de se putuse intampla asa ceva?
Zilele urmatoare am continuat sa vorbim, iar nelinistea pe care o simteam cand vorbeam cu el, incepea sa se faca simtita si in restul zilei. La munca, acasa…gandurile mele zburau la acest barbat. Ce imi facuse de ma gandeam numai la el, la cum m-as simtit alaturi de el, la cum as face dragoste cu el? Corpul meu intreg tanjea dupa el, fara ca macar sa-l fi cunoscut. Vroiam sa ma tina in brate, sa ma sarute, sa ma faca a lui. Vroiam sa il vad, sa il simt langa mine…si asta isi dorea si el.
Doua saptamani mai tarziu ne intalneam. Si acum imi aduc aminte cum il asteptam pe o banca, rasfoind o revista si incercand sa ma linistesc. Inima imi batea cu putere, picioarele imi erau moi, stomacul era facut ghem. Si in timp ce frunzaream revista o umbra de barbat a acoperit soarele din fata mea. Cand am ridicat ochii, era el. M-am simtit atunci ca un copil inainte de examen, un nod in gat ma chinuia si stiam ca daca as fi vorbit vocea mi-ar fi tremurat. Eram atat de emotionata si cred ca si-a dat seama.
Mi-a oferit bratul si am mers impreuna intr-o cafenea. Nu imi puteam lua ochii de la el si in acelasi timp simteam ca mor de rusine. Nici acum nu stiu de ce. Si in timp ce vorbeam i-am simtit genunchiul atingandu-l pe al meu si un fior mi-a strabatut tot corpul. Aveam impresia ca toata lumea in jurul meu isi da seama ce simt eu. Mana lui a atins-o pe a mea si un tremur usor mi-a cuprins corpul. Am stiut atunci ca numai avea rost sa stam acolo. Ne-am ridicat si am plecat spre hotelul unde rezervase o camera.
Simteam in mine o dorinta de a fi in bratele lui asa cum nu simtisem niciodata pana atunci pentru nimeni.
Am ajuns repede, am intrat in camera de hotel, atat de rece si impersonala. Dar la acel moment nu imi pasa de aceste detalii. M-am apropiat de fereastra. Mi-am aruncat geaca pe un fotoliu, pantofii i-am lasat intr-un colt. Ma simteam oarecum stinghera. Nu stiam ce sa fac in continuare. Doar inima imi batea cu putere, gata sa-mi sparga pieptul.
S-a apropiat de mine si m-a luat in brate. Ii simteam pieptul lipit de spatele meu. S-a aplecat si m-a sarutat pe gat, in timp ce mainile lui imi atingeau sanii. O senzatie de moleseala punea stapanire pe mine. M-a dezbracat incet, dureros de incet…tremuram de emotie si ma simteam din ce in ce mai excitata. Si cand i-am simtit gura pe sanii mei am crezut ca mor de placere. Am gemut puternic cand limba lui s-a jucat cu sfarcurile tari. Simteam ca explodez, dorinta care o simteam fata de el crescuse in intensitate cu fiecare zi care trecea de cand il cunoscusem si acum eram pe punctul de a primi ceea ce imi doream de atata timp. Tot corpul meu cerea sa fie al lui. Imi doream sa-l ating, sa-l mangai, sa-l sarut, sa-l simt in mine. Si in timp ce buzele lui ramasesera parca lipite de sanii mei, facandu-ma sa gem de placere, eu ii dadeam hainele jos.
Odata ajunsi in pat, buzele lui au coborat, sarutandu-mi pielea centrimetru cu centrimetru. Si cu cat se apropia mai mult de pasarica, cu atat simteam o dorinta mai mare de a fi cu el. Fiorul pe care l-am simtit cand limba lui mi-a atins clitorisul a fost ca un curent electric prin tot corpul. Am tipat…de placere, era ceva ce numai simtisem pana atunci, era prea mare, prea intensa toata placerea pe care o simteam in acel moment. Dar limba lui a continuat si a patruns curioasa in vaginul meu, iar placerea pe care mi-o oferea in acele clipe era de neinchipuit, nemaitraita de mine pana atunci. Si cu fiecare miscare crestea in intensitate, facandu-ma sa gem tot mai tare. Mi se parea ireal tot ce simteam, atat de intens, atat de bine…o placere inimaginabila, pornind din acel loc si raspandindu-se in tot corpul.
Mi-au trebuit minute bune pana sa ma trezesc din reveria in care eram, pana sa revin la realitate. Si cand am deschis ochii l-am vazut langa mine. Statea rezemat intr-un cot, ma privea si zambea, fericit de placerea pe care mi-o oferise. M-a sarutat atunci, si printre buzele intredeschise limba lui... |
