Sunt Codrin, 35 de ani, saten deschis, ochi verzi (te asigur ca iti vei aminti aceste detalii la finalul povestii!) căsătorit cu Nicoleta si mandrul tata al unei fetite in varsta de 10 ani.
... Se intampla prin 2006. O cunoscusem pe Nicoleta in urma cu 2 ani, pe net, pe Hi5. Canta la pian si chitara, simultan, in niste videoclipuri devenite virale īntr-un cerc de prieteni virtuali. Am devenit amici, prieteni, iubiti. Nu ne-am grăbit deloc si am ales sa facem pasi mici si siguri. I-am facut si 2 ani mai tarziu ne căsătoream. Studiase conservatorul, eu arhitectura. Am ales sa parasim capitala si sa pornim de la zero īntr-un nou loc. Am ales orasul. Nici prea mare nici prea mic, aer curat, istorie, oameni civilizati. Bun, ne-am mutat. Acum, din ce ne propunem sa trăim? Eu aveam sa īmi incerc norocul pe langa anumite comunități ale arhitecților. Ea avea sa faca meditații, la muzica. De acasa, intr-o camera mai mica pe care o "programasem" īntr-un viitor apropiat sa devina camera de copil. Era suficient de mare incat sa incapa 2 scaune, o masa mica și eventual, o canapea.
Au inceput meditatiile si totul mergea struna, banii veneau pentru o munca in care simțeai ca ești parte a unui scop divin si ca datorita tie un copil de 6 ani a descoperit pentru prima data o chitara, in timp ce altul de numai 10 ani face primii pasi din punct de vedere muzical alături de vioara sa. Cei mai multi erau copiii care doreau sa īnvețe sa cante la chitara. Mai veneau si cate unii pentru vioară sau canto, uneori chiar studenți la Conservator.
Pe cei mai mulți clienți ii cunosc deja, asa ca am reusit sa le fac un "portret robot": tineri, dornici de afirmare, timizi, fara prea multi prieteni, interiorizati si pozitivi.
Aproape de sărbătorile de iarna mai ramasese doar cu un singur copil la meditații. Gandul la vacanta, poate. Asa ca atunci cānd m-a anunțat ca are un client nou, nu am putut decat sa ma bucur. Avea vreo 19 ani, par lung si negru, ochii negri, se imbraca... In negru! Dorea sa invete sa cante la chitara. Timid ca o fata mare, genul tocilar cu atitudine de programator si cateva cosuri pe fata. Toate bune si frumoase, pana intr-o zi in care am rezolvat niște treburi prin oras, ma intorc acasa, bag cheia in usa, o alta cheie pe interior. Sun la usa, nimic. Insist. O sun pe Nicoleta pe telefon, nu răspunde. Apropii urechea de usa si se auzeau niste zgomote īnfundate, ca niste tipete, ca niste gemete. Nu puteam fi sigur. Insist la telefon pana raspunde īntr-un final. Scuze clasice: telefon lăsat pe silențios, muzica, usi īnchise. Era putin agitata. Nu era singura, ci impreuna cu ciudatelul ala care invata la chitara. Chiar daca pustiul era rosu la fata, nu am intrat la idei, mai ales ca mai mereu era asa cand dadea ochii cu mine, chiar și atunci cand stau acasa, fix in camera alaturata celei in care canta. Dupa ce a plecat baiatul, o īntreb pe Nicoleta cum a fost si mi-a zis ca banal, au facut vocalize ca sa isi dea baiatul drumul la voce. Vreo 2 saptamani mai tārziu suna la usa, ma uit pe vizor, un chip necunoscut, alaturi de baiatul de la meditatii. Deschid, era tatal lui. Ii intampina sotia in timp ce eu il analizam pe atipicul tata. Ras in cap, tatuat pe chelie, barbă impletita, cercei in urechi, geaca de piele si o casca in mana. Un munte de om, aproximativ 1,9m și vreo 120 kg. Se prezinta, il chema Arpad si dorea sa discute cu sotia despre evolutia copilului la chitara īn ultimele luni, mai ales ca dorea sa il coopteze in trupa sa pe cel mic. I-am lasat sa discute in liniste, insa inainte de a o face nu am putut sa nu remarc vocea puternica si guturala a lui Arpad. Cand vorbea vibra podeaua. Sotia il asculta cu un interes incredibil si parea a-i sorbi fiecare cuvānt acestui om rece. Inca un lucru pe care l-am remarcat, pustiul devenise brusc alt om in prezenta tatalui, radea, era dezinvolt, facea glume si parea stapan pe sine. A ramas ca la următoarele 2 sedinte sa asiste si tatăl , pentru a-și forma o impresie despre evoluția fiului. A venit prima ora, i-am lasat singuri pe cei 3 si am iesit pana la piata. Totuși, ceva nu imi dadea pace. Era un gānd cu multe conotații sexuale carora incercam sa nu le acord importanta. Insa era si un gand despre siguranta. Am decis, urma sa pun o camera de supraveghere in incaperea in care aveau loc meditațiile. Am cumparat aparatul si am ajuns acasa cu el chiar cānd plecau cei 2, tata si fiu, conduși de sotia mea rosie la fata care chicotea fara oprire. Arpad nu mi-a raspuns nici la salut cand ne-am intersectat. S-a prefacut ca nu aude si nici nu m-a privit. In sfarsit, au plecat. Aveam pofta sa fut, o privesc pe Nicoleta si incerc sa o conving din priviri si atitudine sa dea curs gāndurilor mele. Aproape ca ma ignora. Totusi, imi spune succint ca nu prea are chef, ca e obosita, sa o lasam pe alta data. Nu are rost sa o presez, stiu asta. Facem sex foarte rar, la 2-3 saptamani si atunci nu e decāt o monotonie. Oral din partea mea si un normal. Rar accepta sa o suga sau sa faca ceva mai pervers. Chiar daca are un corp care te umple de ganduri murdare, un par blond si niste ochi albastri pe care sa iti doresti sa ii privesti de cealalta parte a pulii, Nicoleta nu exceleaza la capitolul libido, pare genul tocilar mai degraba. Trec zilele si o vad pe sotia mea machiata mai strident, dāndu-se cu un rug negru. Imi spune ca are meditatie cu familia de rockeri si ca vrea sa para mai de-a casei, sa aiba rezultate ala micu. Zambesc, dar nu e zāmbetul meu. Suna la usa, deschid. Arpad. Singur, fara junior. Intra in camera in care sotia astepta si ii spune sec ca baiatul nu poate ajunge azi, dar ca va ramane el pentru a putea sa stabilească impreuna o strategie pe termen lung pentru meditatii. Nu am dat prea mare importanta, mai ales ca montasem deja camera de supraveghere. Am plecat relaxat pe afara. M-am dus in parc, pe o banca, mi-am pus căștile, am pornit netul si am accesat camera de acasa. Am ramas masca! Era mai mult decat puteam duce. Aveam niște gānduri, insa de multe ori ma invitam sa cred ca nu e mai mult decat un banal flirt, Nicoleta e femeie si are si ea nevoie de confirnari... Nu era chiar asa. Nicoleta statea capra, cu chilotii rupti si dresurile sfasaiate si il lingea in cur pe Arpad in timp ce asta canta la chitara. A lasat chitara deoparte, a luat un fluier din dulap si pana de la chitara si imediat ce i-a infipt pula in gura Nicoletei, pana la cotor, i-a bagat fluierul in fund sotiei mele si cu pana de la chitara o gādila pe clitoris. Ea urla ca apucata si vorbea īntr-un mod care ma lasa perplex. "Fute-ma, animalule, satura-ma de pula. Sunt tarfa ta, foloseste-te de mine si masturbeaza-te cu sānii mei, gura mea, pizda mea uda de femeie in calduri sau cu curul meu! ". Nu stiu ce era mai apăsător pentru mine: faptul ca ma simteam tradat si umilit sau faptul ca eram mai excitat ca oricand. Am plecat agale spre casa, cufundat in ganduri dupa ce am vazut ca muntele ala de om s-a pisat in gura sotiei mele, udand-o pe par si pe sani. Am ajuns si Nicoleta ma aștepta, cu un prosop in jurul capului si cu un sarut apăsat. Nu am vrut sa zic nimic la cald. A doua zi ma aștepta cu micul dejun. Doar am analizat-o si nu am spus nimic. A continuat ea "Dragule, m-a invitat tatal copilului de la meditatii la un concert al trupei sale, sa vad si eu unde va canta cel mic. E in seara asta, la vreo 65 de km de casa, ma vor lua cu mașina peste o ora. Hai, nu te supara. De maine iti dedic mai mult timp, promit". Am īnghițit in sec. Erau multe de spus. Asa nu se mai putea. Totuși, o ora nu īmi ajungea pentru a-mi spune tot păsul, aveam sa o las pentru la intoarcerea ei. I-a sunat telefonul, a plecat in baie sa vorbească si a dat drumul la apa, sa nu se auda nimic. Rādea in hohote, apoi linste. A ieșit din baie machiata extrem de intens, cu mult negru. Unghii negre, o rochie neagra de piele mulata si foarte scurta, incat se vedea o parte de 2-3 cm de la banda ciorapilor cu adeziv. Dresuri plasa si cizme negre pana deasupra genunchilor, alea pe care le primise cadou de ... |
Familist convins
