Si acum imi aduc aminte cu usurinta ziua respectiva, era o zi ploioasa de Luni, la finalul lui Septembrie. Mergeam pentru prima data la munca. Doar ce absolvisem facultatea si eram increzator ca voi reusi in viata. Auzisem multe sfaturi despre cum sa ma comport la job, sa fiu serios, sa ajung devreme, sa plec ultimul, sa zambesc mult. Atat de multe sfaturi primisem si atat de multe lucruri citisem despre cum sa te comporti ca angajat incat nici nu mai eram eu, eram un produs comun al mintilor celorlati, un pachet de ganduri ce nu imi apartineau. Daca imi trageai atunci o palma, atat de fraier eram, ca as fi zis "Multumesc".
Ies de la metrou cu puhoiul de oameni incercand sa nu ma ating de prea multi si totusi sa ma grabesc in acelasi timp. Era un sentiment ciudat, intimidant, parca ma sufocam. Dupa vreo 5 minute de mers ajung in fata cladirii de birouri. O cladire imensa de sticla din zona de nord a capitalei se inalta desupra mea. Dau sa intru increzator si imediat dau nas in nas cu securitatea cladirii.
"- Unde mergi?" m-a intrebat gardianul, putin iritat.
"- Buna ziua. Aici lucrez..." Am raspuns sovaitor. "- Sa va arat legitimatia..."
Am facut formalitatile si am continuat spre turnicheti. Apropii cardul magnetic, insa portita nu se deschidea. Mai incerc odata, nimic.
"- Prima zi?" se auzi o voce feminina din spatele meu.
"- Da, buna ziua!" am raspuns prompt, de parca eram in armata.
"- Lasa-ma sa te ajut eu. Probabil nu e inca activ." raspunde ea.
Acum ca m-am intors am reusit sa o vad. Era o doamna sau domnisoara, nu puteam sa imi dau seama exact. As fi putut sa zic ca are in jur de 30 de ani, dar modul in care era aranjata o facea sa para mai tanara. Era o tipa miniona, slabuta, cu cel putin un cap mai mica decat mine si imbracata office. Avea pantofi negri, cu tocuri foarte inalte, probabil sa mai ajusteze putin din statura ei mica. Piciorele-i subtiri erau acoperite de niste ciorapi luciosi si transparenti. In partea de jos purta o fusta scurta si indrazneata de un rosu placut, nu foarte tipator, dar nici cuminte. In partea de sus avea o camasa neagra, simpla si de efect. Un decolteu generos ascundea partial niste sani medii, rotunzi, ce te faceau sa zabovesti cu privirea mai mult decat trebuie. Sus completa cu o pereche de ochelari negri, cu rama grosuta, ce ii scoteau ochii verzi in evidenta. Un par rosu, lung si drept ii impodobea micul ei cap. Buzele-i frumos conturate ascundeau un zambet vag ce emana o buna dispozitie, dar si o seriozitate in acelasi timp.
Ajungem la lifturi.
"- La ce etaj?" m-a intrebat ea.
"- Aaa, nu stiu sigur, la interviu am fost la 9, la IT..."
"- Esti noul tip de la IT?"
"- Da, Buna, Robert sunt.." si am intins mana spre ea pentru a face cunostinta.
"- Buna, Ana sunt, de la Marketing" intinse si ea mana in timp ce imi zambea mai mult acum. "- Hai cu mine, mergem in aceeasi directie".
Incepusem sa ma relaxez deja. Imi cunoscusem primul coleg si totul incepea sa prinda contur pentru mine. Eram in prima zi de munca, nu imi venea sa cred. Dar inca ma simteam ca un extraterestru. Mai ieri eram student si tot ce stiam era doar sa merg la cursuri si la camin. Acum eram intrun loc nou, futurist, cu pereti de sticla, cu senzori, camere si oglinzi peste tot. Ieri intram in voie oriunde, azi trebuia sa am card magnetic ca sa pot intra. Sa fie si activ. Parca emigrasem in alta tara. Toti in lift parea siguri pe ei. Unul se uita la ceas pesemne ca se grabea, doi dezbateau ultimele stiri, altii stateau relaxati pe telefon. Ana era in fata, isi verifica si ea telefonul. Parfumul ei ma innebunea. Parea un parfum scump, cu aroma de mosc, ce iti lasa o impresie de persoana importanta. Statea cu spatele la mine caci asa nimerisem fiind aglomerat. Nu mi s-a parut lipsa de respect, chiar m-am bucurat de priveliste. Nu m-am putut abtine si m-am uitat in jos. Parul ei drept se oprea deasupra fundului. Avea un fund bombat, bine pus in evidenta de fusta ei rosie. Era clar pentru mine, ea juca in alta liga, nu eram nici eu urat, dar nu cred ca ea s-ar fi uitat la mine.
Ca sa nu las imaginea asa incompleta, o sa povestesc putin si despre mine. Sunt un tip inalt la un metru nouazeci. Am parul negru, usor maricel si carliontat. Am ochii verzi, nasul mare si drept, nu port barba si am undeva la 85 de kilograme. Imi place sa merg la sala si am un corp de care sunt mandru. De mic am fost timid, si inca sunt, dar ma consider dotat la minte, precum si in partea jos. Am un madular... stiu asa imi place sa ii zic, pentru ca penis pare slab, si al meu nu e slab. Cum ziceam, am un madular gros si lung. Cand il admiri nu pare asa de lung pentru ca e gros, dar are 18 centimetri pe rigla, fara sa impingi rigla in burta...
Si cum stateam eu in lift, drept, asteptand cuminte sa ajungem la etajul 9 si se mai si oprea din etaj in etaj sa coboare cate unul, Ana statea cam lipita de... madularul meu. Recunosc, la inceput nu aveam loc, adica stiti cum e la Bucuresti, aici nu ca nu esti singur, aici nu ai loc sa iti dai haina jos cand ti-e cald pe metrou de cati oameni sunt. Cu cat urcam mai sus cu liftul, se facea loc, dar parca Ana cazuse pe ganduri, ... si nu numai pe ganduri, si uitase sa se mai demarce putin. Iti dai seama, nu am zis nimic, doar nu era prost sa ma plang de asa ceva. Ajungem la 9 si iesim din lift.
"- Succes Robert. Ne mai vedem pe aici." zise ea.
"- O zi buna, multumesc la fel, Ana!"
La birou mai erau doi baieti. Unul era Marius, seful meu, cel cu care dadusem si interviul, celalalt era Alin un coleg mai vechi aici. Ma instalez, ma configurez, tot ce trebuie in prima zi. Cum noi eram baietii de la IT, tot noi ne faceam singuri setup-ul. Macar mi-am ales ce laptop am vrut eu. Imi prezinta seful aplicatia de ticketing, vezi asta, vezi aia, aici primesti task-urile, aici bifezi cand le-ai rezolvat, chestii de munca, stiti si voi.
Trece repede timpul si vine pauza de masa. Cum seful nu a putut sa vina fiind prins cu niste sedinte am mers doar eu cu Alin la masa. Ne luam ce trebuie si ne asezam sa mancam. La un moment dat trece prin fata noastra un grup de 3 fete. Una dintre ele era Ana. Eu ii zambesc, ea imi zambeste, dar se si opreste. Se opresc si celelalte cu ea si Ana ma saluta.
"- Buna Robert, Pofta mare."
"- Buna Ana, merci, scuze el este Alin, noul meu coleg."
"- Da, pe Alin il stim, e baiatul nostru favorit de la IT" si zambesc toate trei. "- Acum ca ai venit si tu vom avea doi baieti favoriti".
Era sa ma innec. Am zambit si m-am facut rosu la fata. Ele au zambit toate si au plecat spre zona de mancare. V-am zis ca sunt inca timid. Inca sunt. Alin incepe sa rada de mine.
"- Ce esti ma rosu asa, zici ca esti rac" Si continua sa rada. "- Iti plac fetele noastre, ah? Dar vad ca ti-a zambit Ana. Bravo coite. Ana e cea mai tare de aici".
Ma prefac ca ma amuz si eu dar eram super rusinat in sine mea. Bagami-as... fix acum trebuia sa ma blochez. Nu am reusit sa ii rapsund nimic nici Anei si nici lui Alin. Si ce optimist venisem la munca. La naiba cu toate.
E ora doua, inca fac digestia. Te ia un somn la munca dupa pauza de masa ceva de speriat. Inca ma gandeam la cele petrecute. Ma gandeam la Ana, chiar imi placea mult, dar eram convins ca nu se va uita la mine. Adica, pe langa faptul ca e super tipa, e si mai mare ca mine cu vreo 7 ani probabil. E clar ca are viata ei. Stand eu si gandind la verzi si uscate apare o notificare pe aplicatia de ticketing. Cand ma uit la detalii spunea despre ceva probleme cu telefonul fix la utilizatorul Ana Ionescu. O fi ea? O fi alta Ana? Il intreb pe Alin, unde este biroul Anei Ionescu. Imi spune ca tot pe etajul 9 dar in aripa din vest, deci partea opusa de unde eram noi. Vad in ticket ca era urgent. Imi iau inima in dinti si merg spre locul unde mi-a indicat colegu meu. Ajung acolo si vad un birou de sticla. Era tipa noastra la calculator, singura. M-am gandit atunci ca sigur are o functie de conducere ceva, altfel de ce ar avea un birou numai pentru ea. Dau sa intru.
"- Buna Robert, sa stii ca am o problema cu telefonul si ma grabesc sa rezolv ca am de efectuat un apel important", zise Ana cu o voce serioasa.
"- Ok, verific."
"- Servesti ceva dulce?" si imi intinse o cutie cu bomboane.
"- E ziua ta?" Intreb eu.
"- Nu, nu, asa servesc eu oamenii care vin in vizita"
Iau bomboana si o mananc sa nu par nesimtit. Ma uit pe biroul ei la telefon sa vad ce are. Langa telefon vad cartile de vizita. Ma uit sa vad ce scrie: "Marketing Senior Manager". Imi zic in sinea mea okkk... e sefa deci.
Ana s-a dus langa geamurile de sticla si a inceput sa deruleze jaluzelele. M-am uiat mirat, nu stiam de ce face asta. Nu am dat prea mare importanta si m-am aplecat sa intru sub birou sa verific mufele, sa vad de ce nu are semnal telefonul de tip IP Phone pe care il folosea.
Dupa ce a terminat de derulat toate jaluzele am auzit cum a inchis si usa cu cheia. Apoi m-a intrebat:
"- Scuza-ma, trebuie sa trimit un e-mail important, este ok daca merg putin pana la laptop?"
Nu am apucat sa zic nimic, eu fiind sub biroul ei. Imediat s-a asezat pe scaun. In acest moment am ramas perplex. Am observat ca nu mai purta dresurile pe care le vazusem de dimineata. Avea picioarele goale dar apropiate. Se vedea frumos pielea ei fina si am simtit mirosul placut de crema de corp. Inca nu puteam sa vad nimic. Nu la mufe, ca nu ma mai uitam demult acolo. Nu puteam sa vad nimic intre picioarele ei ca le tinea lipite. In timp ce tasta ceva la laptop incepe usor sa isi departeze picioarele. Raman de-a dreptul blocat. Acum vedeam perfect. Efectiv ma uitam direct la ea intre picioare si fiind si foarte aproape puteam sa vad tot. In acel moment ma intreaba fara nicio jena:
"- Iti place ce vezi?"
Nu stiam ce ... |
Prima zi de munca
